Spectacolul „Dragonul de aur” de Roland Schimmelpfenning, în traducerea Ioanei Petre, regizat de Catinca Drăgănescu, va avea premiera pe 11 mai, de la ora 19.00, la Sala Arta a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe.
Scenografia este semnată de Ioana Pashca, iar coregrafia și ilustrația muzicală sunt realizate de Simona Deaconescu.
În distribuția spectacolului publicul îi va putea urmări pe: Costi Apostol, Claudia Ardelean/Anca Pitaru, Ion Fiscuteanu Jr., Sebastian Marina și Elena Popa.
Spectacolul este recomandat unui public cu vârsta de peste 14 ani.
O provocare artistică, în jurul unei teme mai mult decât actuale în România de astăzi, își așteaptă publicul, anunță Teatrul „Andrei Mureșanu”, o dezbatere în jurul caracterului uman duplicitar și a (in)existentelor valorilor precum empatia, desfășurată într-un context social marcat de incertitudine și sărăcie.
Despre noua sa creație, regizoarea Catinca Drăgănescu a declarat: „Dragonul de aur este despre noi toţi. Este un poem-teatral tragi-comic despre lumea absurdă şi uneori foarte crudă ȋn care trăim. În luptă cu determinismul social care pare că ne angrenează ȋntr-un rollercoaster fără de scăpare, deconstruim realitatea ȋn căutarea a ceea ce a mai rămas din umanitate azi. Cu spectacolul ăsta declar oficial război inerţiei: şi ȋn viaţă şi pe scenă. Am construit ȋmpreună cu partenerii mei de călătorie un vehicul de visare – aşa aş caracteriza spectacolul. Ne-am provocat şi pe noi şi ne propunem să provocăm şi publicul la un voiaj pe tărâmul conştiinţei colective, un loc magic, un paradis devenit purgatoriu al omului autosufiecient şi ignorant. Suntem şi victime, şi călăi, iar complicitatea dintre aceste două roluri ne ţine ȋntr-o tensiune continuă, ne consumă, ne devorează, devenim pioni pe o mare tablă de joc pe care noi ȋnşine am creat-o. Empatia ȋnseamnă libertate, ce statement frumos! A scris Schimmelpfenning o fabulă extraordinară a lumii contemporane! Un fel de Brecht de o incredibilă poezie, o piesă-peisaj, cum ar numi-o Gertrude Stein, ȋn centrul căreia nu se află un personaj, ci un dinte. Cinci asiatici, care ar putea fi la fel de bine şi turci, şi români, şi unguri, şi alt soi de săraci ai lumii, oricum nişte imigranţi fără acte, muncesc la negru ȋntr-un fast-food ȋnghesuit şi foarte aglomerat, numit Dragonul de aur. Micul restaurant se află ȋn mijlocul cartierului chinezesc din oraş, ȋntr-o clădire care mai are o alimentară, un depozit şi o sumedenie de locuinţe. Trăiesc aici, ȋn acest furnicar, tot felul de oameni şi poveştile lor se ȋmpletesc ȋntr-un mod bizar, şi totuşi foarte natural, ȋntr-o zi fatidică de vară.”
Print