Vedeți că mai e un pic și trece întunecatul april, cum zicea minunatul vostru poet, comediant și opinion. Nu spui cine, persoană importantă, știți dvs., cei care mai citiți cărți. Apropo, acum e vremea, lăsați laptopurile și tabletele și țuști! La iarbă verde, au înflorit magnoliile, miroase liliacul, nu stați în casă, înșfăcați o carte și tolăniți-vă pe iarbă! Nu importă unde – în parc, în pădure, în grădină, treaba voastră, dar să n-aveți nicio scuză să nu vă bucurați.
Eu, bătrân cum sunt, un zevzec dintr-o piesă de teatru, cam asta am poftă să fac. Dacă mă cheamă nevoile pârdalnicului de trup care-mi cere de-ale gurii, mă apuc de treabă, că vreau să trăiesc fiindcă am de ce. Am lucruri de făcut, nu-mi ajunge eternitatea pentru tot ce am să fac, să văd, să citesc. Plus că sunt atâtea de plâns și de râs.
La teatru, zău că nu te plictisești și țin să le aduc aminte distinșilor cugetători care strâmbă din nas adesea că trebuie să vezi mult, foarte mult teatru prost ca să începi să te prinzi ce e teatrul bun. E la mintea cocoșului, zău. Plus că trebuie să citești, să faci sportul ăla periculos pentru ochi la care au renunțat atâtea milioane de juni prevăzători cu propria sănătate. Cititul îngălbenește la față, slăbește vedea și culoarea din obrăjori, bagă idei primejdioase și visuri nătânge în tărtăcuțele fragile, așa că dacă doriți să trăiți cu picioarele pe pământ, mai bine fără.
Dacă nu, n-aveți decât să visați la cai verzi pe pereți și la aripi cu care să vă zboare închipuirea și suflețelul. Până una, alta, în caz că aveți nevoie de niscaiva mărturii că, în pustiul informațional din România, mai apare când și când o pată de culoare, faceți o încercare la www.ziarulmetropolis.ro. Eu tocmai am citit cum a ajuns umbrela lui Mircea Eliade la actorul Vlad Zamfirescu, cum și-a făcut curaj Rodica Mandache și a spus sincer și direct că studenții din 2013 sunt analfabeți, deși le stau la picioare toate bibliotecile din lume, cum ați ajuns, avansați cum sunteți, să le faceți studenților liste cu motive pentru care cititul nu aduce boală etc. Găsiți acolo o gazetă la început de drum în universul nebun, sufocat de bloguri și site-uri de știri care-și zic fudule reviste sau ziare. Iată un teatru care nu doarme și pricepe, din cuibușorul lui pestriț de pe strada Eminescu, că i-ar fi de folos o gazetă virtuală. Începutul a fost făcut. Eu aștept continuarea.
Până atunci, nu mă mai obosesc să scotesc după publicațiuni care se se aplece o clipă asupra Thaliei, că nu mai găsesc. V-am scris de atâtea ori în ultimul an: gazetele serioase, cele cu nume răsunător, pe care nu mai dă nimeni doi bani, sunt prinse până peste cap cu ce-și închipuie făcătorii lor că-i interesează pe români. N-au spațiu pentru fleacuri ca teatrul, literatura, muzica ș.a. Mai bine mă duc să iau o gură de aer proaspăt înainte să mă întorc în veșnicia mea plictisitoare, după care dau o fugă la teatru. Pe scepticii devodați Facebook-ului, îi las în fața computerului să dea like-uri și să bată apa-n piuă, între friends. Sunt mult prea ramolit ca să-mi doresc să fiu conectat la tot ce suflă. Doamne ferește!
Print