Să nu vă gândiți la vreun manuscris rătăcit în tren sau aruncat în flăcările din șemineu, la vreo scriere confiscată de reprezentanții cine știe cărei grupări extremiste, la vreun text rătăcit ca pe vremea regimurilor totalitare, din dorința de a fi scos din vreo țară oprimată și de a ajunge într-un loc sigur. Nu despre așa ceva este vorba, ci despre hazardul care face uneori ca și în cel mai democratic teritoriu din lume, America, unele lucrurile să fie mult mai complicate și mai puțin previzibile decât par.
Donald Margulies, dramaturg contemporan la mare preț în SUA, profesor la Yale University, rămâne un necunoscut în România. Singurul semn îmbucurător este că în ultimii ani câțiva artiști i-au descoperit piesele, cu tot umorul, cu tot dinamismul și cu toată deschiderea lor, și-au început să le pună în scenă pe unde se poate. La Festivalul de Teatru Independent Undercloud s-a jucat săptămâna trecută „Cină cu prieteni“, exact piesa cu care Donald Margulies a câștigat Premiul Pulitzer în anul 2000, la noi o producție ArCuB, regizată de Vlad Zamfirescu. La Godot Café-Teatru se pot vedea încă două spectacole după piesele sale, „Cupluri“ și „Femei în mișcare“. Mai bine mai târziu decât niciodată, cum s-ar spune…
Ei bine, nici pentru Donald Margulies nu curge numai lapte și miere în teatrul american, în ciuda notorietății și succesului său. La Public Theatre tocmai s-a pus în scenă o piesă mai degrabă suprarealistă, după ani de încercări eșuate. Hazardul a făcut astfel încât „The Model Apartment“, o scriere ce se aventurează pe tărâmul Holocaustului, să rătăcească pe scene și prin săli de repetiție și să ajungă, cu mare greutate, în fața spectatorilor. Nu numai dramaturgii din sud-estul Europei obosesc tot așteptând să li se monteze piesele, ci și scriitorii în vogă.
După aproape treizeci de ani de când a fost scrisă, această piesă a lui Margulies iese la public în New York. Evan Cabnet, regizor la Primary Stages, spune că „The Model Apartment“, povestea unui cuplu de vârstnici din Brooklyn care pleacă în Florida ca să scape de o fiică monstruoasă și de un trecut chinuitor, este nestemata nedescoperită a lui Margulies și-i reface pe scurt istoria pentru un amplu articol publicat în cotidianul „New York Times“. Piesa a avut premiera mondială la New York în 1995, tot la Primary Stages, dar după aceea lucrurile s-au încâlcit și soarta nu i-a zâmbit deloc.
Papp a vrut s-o monteze încă din 1984, numai că textul a zăcut în biroul lui vreo doi ani. Eugene O’Neill Theater Center din Connecticut a vrut s-o pună în scenă, dar Papp s-a opus, căci cumpărase drepturile de autor. Cum nici următoarea stagiune n-a adus spectacolul mult așteptat, Donald Margulies și-a cerut piesa înapoi. Circle Repertory Company a anunțat că va face o producție după ea, numai că s-a răzgândit până la finalul stagiunii. În sfârșit, în 1988 a existat o montare la Los Angeles Theater Center, dar autorul a fost obligat să schimbe finalul împotriva propriei voinței și animozitățile din culise n-au fost deloc un semn bun pentru destinul piesei. Pentru unii, o piesă extraordinară, pentru alții, doar un text oarecare, „The Model Apartment“ i-a adus un Premiu Obie dramaturgului.
Dar zilele nefaste s-au întors. Actorul Paul Stolarsky, care juca rolul tatălui, a lipsit de la repetiții și s-a retras din spectacol la câteva zile după ce au apărut primele cronici. A fost înlocuit, dar n-a mers. Și piesa a ajuns din nou la ananghie.
Acum, în sfârșit, s-a găsit un regizor care a descoperit toată forța psihologică a unei scriituri rafinate, puternice, căreia-i place mult naturalismul, dar nu numai, și a detectat grotescul și filonul tragic al piesei, așa că a căutat doi actori flexibili, capabili să joace doi bătrâni terorizați de o fiică ce suferă de o afecțiune psihică. I-a găsit și a făcut spectacolul, care va avea premiera în septembrie. Numai că, date fiind aceste peripeții de trei decenii, nu putem să ne întrebăm: Până când se va juca? Sau, de ce nu?, e vreo legătura între cum e tratat Holocaustul în piesă și soarta piesei? Ori, de ce nu?, când se va găsi cineva interesat de ea în România?
Print