O săptămână de teatru scurt la Oradea

Timp de o săptămână s-a desfăşurat la Oradea ediţia a XVIII-a a Festivalului Internaţional de Teatru Scurt. Cu perioade de întrerupere, fie din cauză de bani, fie în timpul când a fost sediul teatrului în renovare, festivalul a continuat să existe, iar din 2010, de când este condus de Daniel Vulcu (de altfel şi director al Teatrului Regina Maria), festivalul a devenit anual.

Ediţia din acest an s-a deschis pe data de 23 septembrie cu spectacolul teatrului gazdă, „Equus” de Peter Shaffer, în regia lui Szabo K. Istvan, la sala mare a Teatrului Regina Maria, unul dintre cele mai frumoase spaţii de joc din ţară, şi a continuat toată săptămâna, pe diverse scene din oraş, cu producţii din toată ţara – o selecţie destul de echilibrată, realizată de Miruna Runcan.

Cum teatrul scurt şi-a extins destul de mult graniţele, un spectacol de o oră şi jumătate nemaifiind, în contextul socio-cultural actual o raritate, festivalul de la Oradea şi-a permis să adune în această ultimă săptămână a lui septembrie montări diverse, unele mai mediatizate precum „Caramitru – Mălăele, câte-n lună şi în stele”, „CFR – Cometa, copilul şi căţelul” ori „Fata din curcubeu”, altele mai puţin cunoscute. Unele mai valoroase, altele mai puţin… Organizată pe două secţiuni – concurs şi în afara concursului – manifestarea de la Oradea este importantă în primul rând pentru că atrage publicul la teatru şi pentru că atrage atenţia publicului asupra teatrului. Peste tot în oraş, la farmacie, la o terasă, la supermarket sau pe stradă oamenii ştiau că se întâmplă Festivalul de Teatru Scurt şi sălile au fost în permanenţă pline.

Pe scurt, ce s-a întâmplat în cele opt zile de teatru scurt, într-o selecţie subiectivă a evenimentelor… Au fost spectacole pentru deliciul publicului, precum „Zeul măcelului” de la Teatrul Nottara din Bucureşti, „Zăpezile de altădată” de la Teatrul de Comedie, „O noapte furtunoasă” de la Teatrul Naţional din Craiova sau „CFR – Cometa, copilul şi căţelul” de la Teatrul Odeon. Gândite pentru amuzamentul publicului, şi-au atins scopul cu asupra de măsură, folosind umorul în cantităţi mai potrivite sau mai puţin potrivite, aşa cum e cazul spectacolului „CFR…”, o citire a lui Caragiale într-o cheie cel puţin bizară, cu situaţii îngroşate până dincolo de limită. Mai aproape de natura şi frumuseţea textului, regia lui Mircea Cornişteanu pentru „Zăpezile de altădată” propune o poveste dulce-amară, marca Dumitru Solomon, tradusă în zona foarte contemporană, ca să spunem aşa, cu multe ieşiri, mai ales la nivelul interpretării – Gabriela Popescu şi Sandu Pop – înspre divertismentul de televiziune, păstrat însă la nivelul decenţei.

A existat o a doua categorie de spectacole, cele cu o miză importantă la nivel regizoral – iar în această categorie intră premierele de la Teatrul Regina Maria, şi „Equus” al lui Szabo K. Istvan, şi „În curând vine timpul” al lui Radu Afrim, apoi „Jocuri în curtea din spate” de la Teatrul Act, al lui Bobi Pricop, sau „Oedipus” pus în scenă la Moara Răsăritului de acelaşi Szabo K. Istvan. Acesta din urmă, deşi montat într-un spaţiu excelent, o clădire veche unde a existat o moară, nu exploatează decât spaţiul, fără să ofere ceva prin povestea în sine, fără să găsească o legătură coerentă între spaţiul ales şi povestea lui Oedip – doar un joc inteligent cu sunetele şi imaginile, care nu depăşeşte acest nivel. Desigur, folosirea limbii maghiare fără traducere ar putea fi un impediment serios… Dar, în sine, folosirea unui asemenea loc, un spectacol după un text antic montat acolo, prezentarea lui în cadrul festivalului, înserarea văzută prin ferestrele de la moară, firişorul de făină care se scurgea din tavan, totul a fost, cu siguranţă, o pată de culoare de care un asemenea eveniment are nevoie şi este întotdeauna bine-venită.

În ceea ce priveşte premierele, în „Equus” Szabo K. Istvan propune o viziune coerentă asupra textului lui Peter Shaffer, reuşind să iasă din perimetrul strâmt al poveştii adolescentului bolnav psihic, care trăieşte o legătură stranie în care se amestecă religia şi sexualitatea. Iar Radu Afrim pentru „În curând vine timpul” se citează pe sine din alte montări recente – precum „Mai întâi te naşti” de la Sfântu Gheorghe sau „Nefericiţii” de la Satu Mare –, însă pentru publicul din Oradea unde montează pentru prima dată, şi decorul, şi tipul de poveste, şi construcţia personajelor, toate marca Afrim, funcţionează.

Dintre spectacolele prezentate la Sala Studio Arcadia, cu adevărat remarcabil a fost recitalul lui Alexandru Bogdan, după textul lui Caragiale „Dă-dămult… mai dă-dămult”, şi, desigur „Noi 4” după textul Liei Bugnar. În schimb, „Parfum de viaţă” în regia lui Sorin Militaru sau „Check In” în regia lui Radu Ghilaş, dincolo de interpretarea cel puţin neinspirată, au venit amândouă cu texte din dramaturgia contemporană care nu pot să nu dea naştere la întrebări dintre care cea mai blândă ar fi „Cine pentru cine scrie şi, mai ales, de ce?” De ce să montezi un astfel de text, asta e o altă întrebare…

Dacă ediţia din acest an a fost una reuşită, răspunsul este cu siguranţă „Da!” Pentru că au fost spectacole diverse, au fost şi spectacole şi actori-vedetă de care publicul din Oradea are, cu siguranţă, nevoie, şi experimente – precum „Perpetua şi Felicitas” pe scena mobilă care adunase în piaţeta din spatele teatrului un public numeros –, şi spectacole de teatru independent. O imagine adevărată despre ceea ce s-ar numi acum „teatru scurt”. Păcat că juriul a ales să nu ofere premiul pentru cel mai bun spectaco. Ar fi avut, cu siguranţă, din ce să aleagă…

Premiile Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea

Juriul Festivalului format din Ludmila Patlanjoglu (preşedinte), Cristian Hadji-Culea, Ştefania Cenean, Mihai Gingulescu şi Marius Zarafescu a acordat următoarele premii

Premiul pentru cea mai bună scenografie:

LIA DOGARU pentru spectacolul O NOAPTE FURTUNOASĂ de I. L. Caragiale (Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova)

Premiul pentru cea mai bună regie:

BOBI PRICOP pentru spectacolul JOCURI ÎN CURTEA DIN SPATE de Edna Mazya (Teatrul ACT București)

Premiul pentru cea mai bună actriţă:

Ex aeqvo: CERASELA IOSIFESCU pentru rolurile Veta (spectacolul O NOAPTE FURTUNOASĂ de I. L. Caragiale – Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova) și Anette Reille (ZEUL MĂCELULUI de Jasmina Reza – Teatrul Nottara București ) şi IOANA MANCIU pentru rolurile Dvori şi Procuroarea (spectacolul JOCURI ÎN CURTEA DIN SPATE de Edna Mazya –  Teatrul ACT București)

Premiul pentru cel mai bun actor:

Se acordă Ex aeqvo: RICHARD BALINT pentru rolurile Martin Dysat  (spectacolul EQUUS de Peter Schaffer şi Hilbert din spectacolul ÎN CURÂND VINE TIMPUL de Line Knutzon – Teatrul Regina Maria, Oradea)

şi ALEXANDRU PAVEL pentru rolul Tom (spectacolul CLOACA de Maria Goos – Teatrul Naţional Târgu Mureş– Compania Liviu Rebreanu,)

Premiul special al juriului:

TANIA POPA pentru spectacolul FATA DIN CURCUBEU de Lia Bugnar (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, Bucureşti)

Premiul pentru cel mai bun spectacol:

Nu se acordă