O stea în reci nemărginiri
Au răsărit departe
Și, tremurând, parcă s-a stins
Parc-a apus de moarte.
Oricâtă vreme au trecut
De-atunci și pân-acum,
Oricât viața s-a făcut
Pustie, fără drum,
Oricâte zile-am risipit,
De n-au rămas pe sfert,
O inimă care-a iubit
Mai speră în deșert.
O inimă care-a iubit
De-a pururi are glas
Și dacă toate au pierit,
Durerea i-au rămas.
Și cum nimic nu stă pe loc,
Ci merg precum au mers,
O umbră-a stinsului noroc
Rămâne-n univers.
Print