Adesea salvatorul, deși incompletul site Regizor caut piesă, înregistrează numele dramaturgului german Falk Richter cu opt titluri de piese, dintre care una singură, Complexitatea apartenenței, a fost montată în România de regizorul Radu-Alexandru Nica, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad.
Internetul mă ajută să aflu că Falk Richter, astăzi ajuns la vârsta maturității (este născut în 1969), ar fi ceea ce se cheamă un „om de teatru total”. Adică actor, regizor, autor de literatură dramatică a cărui notorietate a depășit demult granițele patriei sale. Scrierile sale sunt jucate nu doar în Germania, ci și în Franța, Anglia, chiar și în îndepărtata Australie, existând și atestări documentare referitoare la invitațiile primite de Falk Richter de a-și monta propriile scrieri pe meridiane și paralele diferite.
Continuând căutarea, am izbutit să aflu că piesa God is a DJ, al cărui titlu nu poate să nu te ducă cu gândul la o binecunoscută piesă muzicală, este, de fapt, din scriitură, una în două personaje. Numite generic El și Ea. Astfel se explică faptul că pe foaia-program a spectacolului în trei personaje cu respectiva piesă, spectacol de puțină vreme în urmă intrat în repertoriul Secției române a Teatrului de Nord din Satu Mare, apare precizarea că Iulia Rîpan a realizat nu doar traducerea, ci și adaptarea textului cu pricina. Desigur, e foarte probabil ca la adaptarea cu pricina să fi contribuit (și nu oricum, ci decisiv) regizorul spectacolului, și el tânăr, regizor pe nume Andrei Raicu, cel căruia montarea îi datorează și un foarte bun înveliș muzical, dar și un sound-design în deplină concordanță cu replicile și cam tot ceea ce se întâmplă în piesă. Mai exact, se întâmplă, dar, mai ales, se spune.
Continuând căutarea pe internet, am avut șansa de a afla că Andrei Raicu (născut în anul 1988) a făcut studii universitare de licență la UNATC, completate cu un master la Secția de regie a Facultății de Teatru de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Numele lui apare în dreptul mai multor spectacole de al căror univers sonor s-a ocupat îndeaproape.
Și uite-așa, încetul cu încetul totul se leagă. Adică, mai mult ca sigur că Andrei Raicu este cel ce a propus piesa conducerii teatrului sătmărean, aceasta fiind evident pe gustul său. Adică presupune sound-design, light și video-design, asigurat, în cazul de față, de Dimitris Paladis, mișcare scenică pe care o semnează Bogdan Olarson.
God is a DJ, într-un anume fel și până la un punct, mostră de teatru post-dramatic, este o poveste de dragoste dintre doi tineri cu profesii bizare. El, cel care are inițiativa depănării poveștii, este la origine dj, Ea, fostă vedetă de televiziune de valoare medie și cu un succes efemer în domeniu, s-a dedicat, de la un moment dat încolo, producției cinematografice. Pentru moment, adică atâta vreme cât le durează relația, cei doi fac parte dintr-un fel de reality show. Își filmează viața și trimit secvențele brute unei galerii de artă care alege ceea ce îi place și face public ceea ce a ales. Adică din ceea ce a mixat în viețile celor doi Destinul, mai corect spus, Dumnezeu.
Andrei Raicu optează pentru un cadru alb, cvasi-aseptic, garnisit cu două mese de montaj, cu microfoane, cu o cameră de luat vederi, cameră pe care o manevrează în cadrul unor transmisiuni live cei doi protagoniști, interpretați de Roxana Fânață (sigură pe ea, nuanțată, deloc crispată) și de Andrei Gîjulete. Mai ezitant, bâlbele fiind un tribut plătit emoțiilor de un foarte tânăr actor aflat la început de profesie care își asumă un text deloc ușor de dus în cârcă. Și, uneori, de Cătălin Mareș, învestit cu rolul de observator și de raisonneur modern. Sau, mă rog, extrem contemporan. Totul completat cu secvențe filmate, la rându-le, bine mixate. Ce să spun? Trăiască teatrul și tot ceea ce îi datorează el filmului și tehnicii sofisticate! Costumele Cristinei Milea sunt exact ceea ce trebuie, caracterizante pentru profilul personajelor. Profil care se dezvăluie cu adevărat doar în final. Atunci când aflăm că povestea asta de dragoste este una ratată, având în vedere complexitatea personalității tânărului bărbat. Cel marcat pe viață de abuzările la care a fost supus în copilărie de un tată pe care îl sugerează același Cătălin Mareș.
Teatrul de Nord din Satu Mare
GOD IS A DJ de Falk Richter
Traducerea și adaptarea: Iulia Rîpan
Regia și ilustrația muzicală: Andrei Raicu
Costume: Cristina Milea
Video design: Dimitris Palade
Mișcarea scenică: Bogdan Olarson
Cu: Andrei Gijulete, Roxana Fanață și Cătălin Mareș
Data reprezentației: 7 aprilie 2019
Foto: Robert Costea
Print