Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva…
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
Print
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva…
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
Nimeni nu are adevarul absolut dar unul dintre gandurile spontane la intrebarea finala din poezia lui Emil Botta poate fi :
Nu tremura omule degeaba ,invata ce este dreapta omenie!
De ce te osandesti atata in a intelege ceea ce nu vei putea intelege.Esti prea ticalos si slab de inger in a infrunta fericirea stelutei cazatoare.