Bestseller internațional, distins cu premii literare importante și transformat în spectacol de teatru care avut premiera în 2012, la Londra, povestea lui Mark Haddon a cunoscut în această primăvară o a doua montare și în România. După spectacolul lui Vlad Massaci de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, textul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” a fost pus în scenă și la Teatrul Național din București de Bobi Pricop.
Regizor tânăr și în vogă, cu un stil deja (prea) bine definit și (prea) recognoscibil, Bobi Pricop a intrat în atenția lumii teatrale în urmă cu câțiva ani cu montarea „Jocuri în curtea din spate”, un spectacol studențesc, cu un destin interesant, continuat pe diverse scene și premiat în festivaluri. Următoarele montări – deși interesante, supuse toate unui tip de minimalism bine asumat – n-au depășit însă valoarea acelui prim spectacol. De data asta, la Sala Pictură a TNB, regizorul alege să pună în scenă textul lui Mark Haddon, adaptat de dramaturgul britanic Simon Stephens.
Textul vine cu o subtilă aducere în prim-plan a unei probleme sociale tot mai prezente în lumea noastră: autismul. Personajul romanului lui Mark Haddon e un băiat de 15 ani, diagnosticat cu sindromul Asperger și un geniu în matematică. De altfel, tocmai pe această poveste care sensibilizează se și bazează rețeta de succes a romanului și, mai departe, a spectacolului… După excelenta punere în scenă a lui Vlad Massaci de la Râmnicu Vâlcea, era interesant de văzut în ce direcții alege să ducă textul Bobi Pricop. Și, da, deși problema adusă în discuție este extrem de importantă în societatea noastră, iar o astfel de dezbatere cu bază artistică e oricând bine-venită, textul își dovedește limitele, pentru că, inerent, montările au multe puncte comune. Felul în care este reprezentată „realitatea” lui Christopher, până la urmă, e cam același. Totuși, în creația lui Bobi Pricop spectacolul de la TNB reprezintă un pas înainte și o importantă nuanțare a propriilor mijloace artistice, iar în peisajul montărilor de la Teatrul Național e o gură de aer proaspăt autentic.
Scenografia lui Adrian Damian își propune să recompună spațiul și lumea lui Christopher sau, mai exact, spațiul și lumea așa cum le vede, percepe, înțelege Christopher, băiatul care pleacă în aventura vieții lui, atunci când începe să pună cap la cap bucățile de puzzle ale propriei existențe, pornind de la o întâmplare aparent banală: cineva a ucis un câine. Pentru ca viața să poată merge mai departe, Christopher TREBUIE să descopere cine. Însă, pe drum, lucruri mult mai importante încep să se dezvăluie, iar băiețelul află că mama lui nu e moartă, așa cum îl mințise tatăl lui, ci că trăiește undeva la Londra, cu un alt bărbat. Și treptat, propria lui realitate trebuie să se confrunte cu cealaltă realitate, cea de lângă el. Spectacolul lui Bobi Pricop exact asta explorează: intersecția dintre realități posibile. Și duce chiar puțin mai departe (acesta fiind, de altfel, meritul cel mai mare) problema autismului, punând subtil sub semnul întrebării noțiunile de realitate sau de normalitate. Așadar, spațiul se compune, se descompune și se recompune în linii geometrice, în structuri la limita cu imaginarul, în jocuri de oglinzi care reflectă sala, în lumini de o stranie poezie – precum cea în care Christopher și tatăl lui privesc cerul și senzația e că se află în mijlocul universului și toate stelele și planetele se rotesc în jurul lor.
Proiecțiile țin locul unei realități concrete, la care Christopher nu are acces, încercând să imagineze acel tip de spațiu permanent alunecos, mobil, schimbător, fragil, adesea ostil, în care băiatul trăiește. Mai mult decât o explorare artistică a dimensiunilor clinice ale unui sindrom, spectacolul duce mai departe căutarea – și până la un punct și reușește –, încercând să vorbească despre limitele comunicării între două ființe și despre percepții diferite ale realității. Drumul lui Christopher până la Londra, singur, printre oameni pe care nu-i înțelege, incapabil să reacționeze emoțional, un drum cu un tren concret și cu un metrou pe cât de concret, pe atât de înspăimântător, devine, mai mult decât o cursă cu obstacole, un alt fel de călătorie inițiatică.
În rolul lui Christopher, Bobi Pricop îl distribuie pe Ciprian Nicula, un tânăr actor care a debutat în Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, un actor cu reale calități și care își construiește personajul exact pe acea fină muchie de cuțit unde se întâlnesc normalitatea și anormalitatea. E mesagerul unui tip de tristețe neconștientizată, e în același timp culmea normalității într-o lume anormală și culmea anormalității într-o lume normală. Ana Ciontea, în cele câteva roluri, are o precizie matematică și aceeași stranietate care o face să fie atât de specială în peisajul nostru teatral, iar Rodica Ionescu, în rolul profesoarei care-i ghidează lui Christopher existența, păstrează un echilibru corect și dozează bine nuanțele. Carmen Ungureanu, în rolul mamei care alege în mod laș „libertatea” și fuge de acasă, pentru că suferința de a avea un copil cu sindromul Asperger e prea greu de dus (deși nici povara fugii nu se dovedește mai prejos), se lasă, din păcate, prea mult furată de câteva accente de melodramă. Doi-trei stropi de patetism în minus n-ar face decât să-i nuanțeze interpretarea. La fel, Emilian Oprea, distribuit în mai multe roluri, e convingător doar în cel al tatălui, în celelalte nereușind să schimbe cu adevărat personajul și lăsând sentimentul de imobilitate.
Ca o Odisee de secol 21, amestec de poveste cu inflexiuni de roman polițist și cercetare artistică a unei probleme medicale, „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de la TNB vorbește în ultimă instanță despre universuri paralele – oamenii, aceste universuri paralele…
Teatrul Național București, Sala Pictură
„O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” după un roman de Mark Haddon
Adaptarea: Simon Stephens
Traducerea: Andrei Marinescu
Regia: Bobi Pricop
Decorul: Adrian Damian
Video: Dan Andrian Ionescu & Răzvan Mizdan
Costumele: Liliana Cenean
Muzica: Alexei Turcan
Lighting Design: Andrei Florea
Distribuția: Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Ana Ciontea, Rodica Ionescu, Carmen Ungureanu
Credit Foto: Adi Bulboacă și Florin Ghioca
Această piesă este reprezentată prin amabilitatea Warner Bros. Entertain
Print