Oamenii livezii şi pariul cu timpul

Nebunia de a visa cu ochii deschişi, încăpăţânarea de a nu renunţa, conşiinţa de a fi un Don Quijote în luptă cu morile de vânt al obişnuinţelor de tot felul şi încrederea în tine însuţi par astăzi un lux desuet. Câţi dintre noi ne mai surprindem visând cu ochii deschişi striviţi între griul cerului şi cel al asfaltului plouat? Şi cât de colorate ne-ar mai putea fi visele? Cine mai ştie meşteşugul de a spera şi are răbdarea de a merge pe drumul drept? Idealiştii sunt pe cale de dispariţie. Oportuniştii şi descurcăreţii umplu lumea şi devin modele, prelucrând viitorul în graba ca pe o fotografie înainte de a fi postată pe Facebook. Nu mai e timp pentru nici pentru vise, nici pentru somn şi aproape că nici pentru moarte… aşa că niciuna dintre opţiunile propuse de Hamlet nu mai pare viabilă.

Oamenii din „Livada de vişini” a lui Cehov se împart între aceste două linii de front ale unei vieţi beligerante şi trăiesc împreună exact pe hotarul fin dintre trecut şi viitor. „Livada de vişini” este o piesă a prezentului continuu, chiar dacă vorbeşte despre lumea de la începutul secolului trecut. Calitatea de a fi un om al livezii se perpetuează de-a lungul generaţiilor şi constă în această nostalgie a unui trecut irecuperabil într-o lume care pregăteşte un viitor pentru care nu este pregătită. Oamenii livezii există; visează frumos şi din când în când ne salvează şi pe noi, cei nedormiţi de prea multă grabă şi prezent haotic.

Alexandru Lustig este un om al livezii, iar spectacolul de teatru tv pe care l-a realizat în studioul Teatrului Naţional de Televiziune este ştampila pe actul său de cetăţenie pentru acest univers pierdut. Pornind de la un punct de forţă central, a trasat cu mâna liberă, fără compas, un cerc aproape perfect în jurul său. Din montarea sa emană mult respect, grijă şi dragoste. Inevitabil şi emoţie. Alegând să îi ofere Valeriei Seciu o întâlnire întârziată cu personajul Liubov Andreevna, a mizat totul pe o singură carte. Iar pariul este pe cât de îndrăzneţ, pe atât de tranşant. Şi nu e un pariu nici cu publicul, nici cu succesul, ci cu Timpul însuşi. Timp pe care a reuşit să îl păcălească şi să îi înfrângă cruzimea. Valeria Seciu în „Livada de vişini” în regia lui Alexandru Lustig a oprit timpul şi l-a dat înapoi cu câţiva ani buni.

Pentru ca această opţiune de distribuţie să funcţioneze întreg spectacolul a fost construit pornind de la acest punct fix. Ritmul, convenţia, maniera de joc, invenţiile regizorale, montajul, totul s-a aşezat pe liniile de fugă trasate din acest punct. Iar când privim imaginea de ansamblu se observă proporţia de aur. Măsura justă şi ritmul interior precis au făcut ca pariul să fie câştigat.

Metafora livezii devine foarte concretă fără să îşi piardă forţa poetică: Lumea în plină schimbare, predarea de ştafetă, apusul unei epoci, tot ce ştim despre sensul acestui text se traduce într-un aici şi acum foarte concret. Livada e chiar teatrul, scena, iar aristocraţia nu mai e neapărat a unei Rusii pierdute în aburi de samovar şi lene, ci a penultimelor pagini a unei istorii a teatrului românesc. Oboseala şi liniştea pe care Liubov Andreevna le conţine în interpretarea Valeriei Seciu sunt justificate prin tot ce se întâmplă în jurul ei. Puterea de persuasiune a teatrului te convinge fără prea mare efort că în spatele ochilor blânzi şi al pleoapelor grele stă un destin grandios aflat pe ultimele volute ale unei călătorii lungi. Nobleţea şi rangul personajului sunt date de aceleaşi calităţi ale actriţei. Nu sunt interpretate, ci există pur şi simplu.

Într-un ritm negrăbit, dar foarte susţinut, cu câteva invenţii regizorale surprinzătoare, care funcţionează în acest sens şi oferă un supra-strat de interpretare a textului, cu o dinamică minuţioasă a montajului, prim-planuri abundente şi mulţi ochi vii surprinşi de aparatul de filmat, spectacolul nu e numai un omagiu adus unei mari actriţe, ci o paletă generoasă de roluri reuşite. Ion Besoiu în Firs este un alt nobil care construieşte un personaj emoţionant nu neapărat prin vârstă şi experienţă, ci prin ceea ce lasă nespus şi trăieşte în spatele ochilor rotunzi şi umezi. Marian Râlea în Gaev este intelectualul incapabil de acţiune care preferă să se ascundă sub masca alintului copilăresc; fricos, vorbeşte mult pentru a se acoperi de cuvinte în spatele cărora să amâne ceea ce ştie că este inevitabil. Îl compătimeşti, nu îl condamni, dar nu îl poţi iubi. Dan Aştilean duce pe umerii lui Lopahin tot greul spectacolului. Şi o face cu multă măsură şi adevăr. Ermolai Alexeevici al său este mereu lucid, e cel care trăieşte în prezent şi ţine în mâini viitorul pe care îl aruncă peste un trecut de chinuri personale. Ioana Anastasia Anton în Ania reuşeşte, poate, cel mai consistent rol al său. Cu multă căldură, ochi vii şi o inocenţă ne-edulcorată trăieşte viaţa pe care i-o construiesc altţii ştiind că nu are puterea de a schimba nimic. Poate spera, însă. Şi o face din toată inima.

Andreea Bibiri în Varia joacă o mască ciobită a unei femei care îşi acceptă cu demnitate soarta. O Varia care nu ştie să poarte această faţadă de împăcare şi resemnare şi care devine formală şi stingheră tocmai pentru că îşi ascunde la vedere drama şi neputinţa. Mihai Călin în Trofimov este tonic şi extrem de prezent; demagogia sa despre marşul către un viitor luminos este un crez real, iar încrederea acestui perpetuu student e molipsitoare. Gelu Niţu în Pişcik este contrapunctul spectacolului; din detalii foarte precise îi construieşte o viaţă interioară bogată acestui clown trist pluristratificat pe care ne lasă să-l cunoaştem cu adevărat abia în scena finală. Anca Sigartău în Charlotta Ivanovna reuşeşte cel mai surprinzător rol. Monologul său din începutul actului al doilea este cheia spectacolului, iar emoţia pe care o transmite rostindu-l este vibrantă şi consistentă. Adrian Ciobanu în Epihodov, Dan Rădulescu în Iaşa şi Ruxandra Maniu în Duniaşa îşi consolidează cu atenţie relaţiile şi din mici gesturi şi priviri oferă personalitate personajelor.

„Livada de vişini” este un spectacol de teatru tv care transformă ecranul televizorului în al patrulea perete al scenei. Convenţia atât de asumată şi convinsă cu răbdare să lucreze în folosul poveştii face ca oamenii livezii să câştige pariul cu domnul Timp. Iar câştigători suntem noi, insomniacii lipsiţi de vise tocmai pentru că putem simţi cum e să mai ai puterea de a visa chiar de la noi de acasă.

Spectacolul va fi difuzat luni, 31 octombrie, ora 21:00, la TVR2 şi TVR HD

Teatrul Naţional de Televiziune

„Livada de vişini” de A.P. Cehov

Regia: Alexandru Lustig

Ranevskaia Liubov Andreevna: Valeria Seciu

Firs: Ion Besoiu

Gaev Leonid Andreevici: Marian Râlea

Lopahin Ermolai Alexeevici: Dan Aștilean

Ania: Ioana Anastasia Anton

Varia: Andreea Bibiri Trofimov

Piotr Sergheevici Trofimov: Mihai Călin

Simeonov-Pișcik Boris Borisovici : Gelu Niţu

Charlotta Ivanovna: Anca Sigartău

Epihodov Semion Panteleevici: Adrian Ciobanu

Iașa: Dan Rădulescu

Duniașa: Ruxandra Maniu

Producător: Liana Săndulescu 

Producător coordonator: Demeter András 

Director imagine: Cristian Stoian 

Scenografie: Dana Moraru 

Costumele Valeriei Seciu: Lia Manţoc 

Costume: Silvia Porojnicu 

Regie de montaj: Judith Georgescu 

Editor imagine: Lulu Chedric