Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Oana Pellea…
Dar cel mai ușor și cu plăcere m-aș despărți din când în când de mine. Ce bine ar fi să ne uităm puțin. Cred că ne-am iubi mai mult când ne-am regăsi. Ce dor îmi e să-mi fie dor de mine!
Probabil, inconștient, și de asta m-am făcut actriță. Da, acolo sus, pe scenă, uiți de tine. Te pierzi pentru două ore în viața altcuiva. Și ce bine e. Pentru două ore uiți – te uiți pe tine, problemele tale, iubirile tale, urâțeniile tale. Ce binecuvântare și ce privilegiu! Spencer Tracy a spus ceva care mi se potrivește: „Pe scenă sau în fața aparatului de filmat mi-e foarte ușor. În viață mi-e mai greu.” Așa e.
Și mai există un privilegiu în meseria asta. Dacă slujești pe cine trebuie, atunci ai ocazia să încerci să faci bine oamenilor. Dar ce scriu eu aici sună ca o aberație în epoca în care trăim. Acum, a face actorie înseamnă cu totul altceva, ceva ce n-are nicio legătură cu motivele pentru care am făcut și mă încrâncenez eu să fac actorie. Acum ce contează sunt banii și e normal să fie așa în mizeria în care trăim. Avem cu toții complexul sărăciei. Acum, înainte de a ști ce rol joci, am auzit că se întreabă: cât? Și chiar dacă faci bani, mai există o problemă. Vezi fraza aceea superbă pe care Mihai Popescu, care a fost și profesorul de actorie al lui tata, i-a spus-o lui Florin Piersic: „Să nu-ți vinzi niciodată sufletul”.
Eh! Cam asta e problema, cam cât poți rezista în această profesiune divină, însă care, îmi spunea tata, „e frumoasă ca o femeie, dar să știi că-i curvă”. Și ce înseamnă o curvă? Cineva care oferă plăcere pentru bani și atât. Da, e adevărat. E o meserie curvă. Problema e cât poți exista frumos în această curvăsăreală. Adică fără să te calci în picioare. Fără să trădezi credințele tale, viața ta, prietenii tăi și tot ce ai mai sfânt. Eu cred că poți exista și fără compromisuri. Eu până acum am rezistat, deci se poate. Nu spune nimeni că nu e mai greu, dar, cu siguranță, ai o satisfacție când în spatele tău e curat. Sigur că asta se plătește. Și se plătește din plin. Dar, dacă altfel nu poți exista, alegerea e simplă.
(Fragment din volumul „Jurnal. 2003-2009”, publicat la Editura Humanitas, București, 2009)
Print
Si pentru ca viata e pe zile si nu visam cu ochii deschisi,iata ca am ajuns cu voia Domnului si astazi 29 ianuarie.
Noi,aceea care suntem carne vie cu blestem de luciditate ne intoarcem privirile catre tanara studenta de numai 23 de ani de la Facultatea de Filozofie-Jeni Acterian,o fiinta greu de multumit si care spunea ca se simte ca un Stradivarius pe care unii vor sa cante muzica tiganeasc.De asemenea ne amintim de personajul Tanti Roz a carei menire este alinarea suferintei unei soarte predestinate al unui copil inocent si chiar de personajul bizar al batranei lui E.Ionescu,ostenita creatura in a purta pe scena 50 de scaune pentru 50 de oaspeti invizibili.
Acestor personaje si multor altora carora actrita Oana Pellea le-a dat viata,astazi ii multumim si ii uram sincer “La Multi Ani!”cu multa,multa sanatate si sa ne ramana mereu esenta rafinata pentru inima si intelect!
Ca dar pot numai sa ii ofer cuvintele generoase a lui Giorgio Strehler:”In timpuri obscure luminile palide stralucesc ca stele.Purtati cu voi(se adreseaza companiei Teatrului Piccolo)exemplul unei moralitati teatrale pentru o societate mai buna”