Ochilor privirea nu le ajunge
Cât vechilor ape adâncul pierdut în zadarnice valuri,
Buzelor arse în arşiţa verii nu le ajunge
Umbra anilor, tăcerea anilor,
Frunţilor mirul, răcoarea şi semnul,
Iubirii stavilă ţărmul nopţii nu-i stă,
Nici astrul proscris din marginea cerului
Nu o răneşte, nici greul serii
Nu o apasă şi nici nu o mint
Răsăritul, apusul, vântul şi somnul
Şi nimica nu stinge
Sălbatica, neagra lumină a ochilor
Îndelung privitori
În adâncile fântâni ale mării.
Print