Oglindă, oglinjoară, care e cel mai bun spectacol din țară?

În această seară, la Teatrul Național din Iași va avea loc ediția cu numărul 21 a Galei Premiilor UNITER. Pentru prima dată în istoria ei, Gala nu se mai desfășoară la București, ci pleacă în deplasare. Există o vorbă, „schimbi locul, schimbi norocul”… Poate, la începutul deceniului al treilea, într-un spațiu nou, de curând renovat, va începe o nouă istorie. Dacă ar fi creat și acele noi categorii despre care se tot scrie în ultimii ani, care să țină pasul cu fenomenul teatral actual și să-l reflecte în totalitate, atunci, cu siguranță o nouă istorie ar fi început pentru aceste premii atât de hulite și atât așteptate de toată lumea din teatru. Asta deși, în ultimii ani, sălile unde s-a desfășurat au fost tot mai goale, iar spectacolul în sine tot mai trenant și parcă tot mai lipsit de strălucire și de emoție.

Jocuri de culise de diverse tipuri se ghicesc întotdeauna atât în spatele listei de nominalizări, cât și a celei de premianți, iar în funcție de persoanele prezente în jurii se pot ghici de cele mai multe ori tendințele… Trei montări, „Călătoriile lui Gulliver” și „Platonov”, ambele de la Teatrul Național din Sibiu, și „D’ale noastre” de la Teatrul Național din București sunt pe lista de nominalizări la categoria Cel mai bun spectacol și își dispută titlul.

Cum „D’ale noastre” intră într-o competiție mai degrabă incorectă, lupta ar trebui să se dea între producțiile Teatrului din Sibiu. Dat fiind contextul și, după ce în urmă cu câțiva ani, UNITER nu a premiat o altă producție istorică a lui Silviu Purcărete și a Teatrului Național din Sibiu, „Faust”-ul care a făcut furori în toată lumea, cel mai probabil „Călătoriile lui Gulliver” și regizorul Silviu Purcărete sunt marii favoriți la premiile cele mai râvnite. Cu atât mai mult, cu cât producția este realizată în colaborare cu prestigiosul festival de la Edinburgh, unde a fost aclamată. Și, dată fiind extraordinara desfășurare de forțe de pe scenă, care a cucerit Edinburgh-ul, și scenografia lui Dragoș Buhagiar ar trebui să aibă prima șansă în competiția stabilită de juriul de nominalizări.

În ceea ce privește alte două categorii importante, Cel mai bun actor în rol principal și Cea mai bună actriță în rol principal, jocurile par să fie făcute de la sine. În urma scandalului iscat de nominalizarea lui Lari Giorgescu în spectacolul lui Gigi Căciuleanu, „D’ale noastre”, cel mai probabil actorul a ieșit din cărți, iar lupta se dă cu șanse inegale între Nicu Mihoc și George Costin. Nicu Mihoc vine în spate cu o experiență mare de scenă, dar cu o partitură în care el și spectacolul lui Alexandru Dabija nu se pun întotdeauna reciproc în valoare, iar George Costin intră în concurs cu un rol foarte bine condus în „Familia Tot”, dar cu tristețea că cealaltă partitură importantă a lui din stagiunea trecută, în „Îngeri în America”, nu a fost luată în calcul. Și n-am cum să nu-i dau dreptate Liei Bugnar, care scria în urmă cu ceva vreme, imediat după aflarea nominalizărilor, că o competiție mai corectă ar fi aceea în care un creator ar putea fi luat în seamă cu toate creațiile lui din respectiva stagiune. E un adevăr că uneori din două creații extraordinare ale aceluiași artist una se lasă deoparte și este aleasă, în schimb, una mai slabă a altuia… La urma urmei, concurează artistul sau creația lui?

La actrițe, competiția este ceva mai strânsă, căci Tania Popa se află în acel moment al carierei ei în care a realizat un rol extraordinar: „Fata din Curcubeu” la TNB. Este un punct de vârf, care ar trebui cu siguranță văzut și răsplătit cu un premiu, pe care, însă, îl va lua cel mai probabil Imola Kezdi, pentru „Hedda Gabler”, căci are avantajul nescris că vine de la Teatrul Maghiar din Cluj și că joacă într-un spectacol regizat de Andrei Șerban, care, de altfel, este marele absent al Galei din acest an.

Cine va lua premiul pentru Critică teatrală, acest atât de hulit domeniu, la care concurează Octavian Saiu, Oltița Cîntec și Cristina Rusiecki?! După mai multe ediții în care premiul a fost stabilit în biroul AICT, acum este din nou hotărât de juriul final… O fi bine? O fi rău? Un lucru însă e cert. Ar trebui cumva delimitat domeniul efectiv al criticii active, de întâmpinare, de domeniul studiilor teatrale. Pentru că, altminteri, competiția e nedreaptă de ambele părți…