În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, Olga Tudorache și Marius Bodochi în spectacolul „Regina Mamă”, regizat de Gelu Colceag.
În 1997, la Teatrul Național I.L. Caragiale din București a avut premiera una dintre cele mai importante și cele mai longevive producții ale instituției de după 1989: „Regina Mamă” de Manlio Santanelli, în traducerea lui Florian Potra și în regia lui Gelu Colceag.
Spectacol în două personaje, o mamă și fiul ei întors acasă (partitură care i-a revenit inițial actorului Valentin Popescu, preluată apoi, după moartea acestuia, de Marius Bodochi), „Regina Mamă” a fost înainte de toate spectacolul Olgăi Tudorache, care fascina încă o dată publicul – atât pe cel cunoscător, cât și publicul tânăr, care o vedea prima dată pe scenă. Recompensată cu Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – Secția Română pentru cea mai bună actriță în 1997, artista juca de fapt în ultimul spectacol important din cariera sa, căci peste câțiva ani avea să-și decidă retragerea.
Punând în joc „o varietate a mijloacelor care pare infinită”, cum scria la vremea aceea cronicarul Magdalena Boiangiu în revista „Teatrul azi”, Olga Tudorache făcea din Regina, o mamă autoritară și posesivă, la care fiul rătăcitor se întoarce, sub pretextul de a o îngriji, pentru a scrie un reportaj care să-i salveze cariera aflată în impas, un personaj cu nenumărate nuanțe: umor, duioșie, cinism, generozitate, nonconformism și resemnare. Cei care au văzut spectacolul, care dura trei ore și jumătate, își amintesc cu siguranță glasul și mai ales tăcerile actriței care avea să joace în peste 250 de reprezentații, până la peste 80 de ani, în decorul simplu, cu lumini și mai ales cu umbre, conceput de scenografa Ștefania Cenean.
Print
Daaa, un spectacol superb. Fara indoiala ca magnetismul sau felul sclipitor de a juca al dnei Olga Tudorache erau premise de a face din spectacol un succes aproape sigur. Intrat in sala insa, odata cu inceperea reprezentatiei incepeai sa te contaminezi si de decoruri , lumini sau costume in toate existand o justa masura. Spre rusinea mea cred ca era prima oara cand il vedeam pe dl Marius pe scena, altfel decat il stiam de la market-ul din cartier….acum zambesc dar asta e adevarul. Celor care asemnea mie nu au sumn intr o zi de duminica, minunate salutari iar celor care viseaza…asijderea. PS cu scuzele de rigoare si cu teama ca voi cadea de fazan/fazanel intreb pe autorul articolului daca nu cumva in text este o eroare de nominalizare a primului interpret in sensul ca nu ar fi V. Popescu ci Val Paraschiv.
@stalker_gabi
Cu masti sau fara masti,cu simpatie sau nu,cu anonimat sau cu modestie pentru ca “fu ” vorba despre Cluj ,nu puteti sa nu il stiti pe Marius Bodochi.Un artist expresiv nu numai in teatru dar si in cinematografie,…. iar pentru mine si un dansator de flamengo,asa il vad eu prin fisionomia tipica a Andaluziei.Nu cumva marketul din cartierul Dvs se afla langa Teatrul National din Bucuresti?Intrati cu curaj acolo dupa ce faceti cumparaturile, si il puteti cunoaste si mai bine pe M.Bodochi.