Doamne!
Ce-am păţit aseară!…
De-a fost faptă de ocară,
Să mă ierţi, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o aşa?…
Cineva –
Dar nu ştiu cine,
O păpuşă automată –
A intrat fără să bată
În odaia mea…
A intrat fără ruşine –
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Şi râzând
Ha, ha, ha, ha!…
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!…
Doamne, Doamne!…
Ce ruşine!…
Dar eu ce puteam să-i fac?…
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Şi să tac…
Că păpuşii n-ai ce-i face,
Şi păpuşa, dacă vrea,
Mori cu zile după ea!…
Cine eşti, păpuşă mică,
Cu ochi verzi de levănţică
Şi cu unghii de urzică?…
Cine eşti, păpuşă blondă,
Cu prezenţă vagabondă
Când p-aici…
Când pe colea –
Până şi-n odaia mea?…
Cine eşti
Şi ce pofteşti?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?…
Păpuşică prost crescută –
Ochi căscaţi
Şi gura mută –
De ce taci şi nu vorbeşti?…
Sau, ca zâna din poveşti,
Nici tu nu ştii cine eşti?…
Fii cuminte…
Şi-nţelege
Că păpuşa, când se strică,
S-a sfârşit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpuşică
Cum eşti tu –
Păpuşă mică,
Cu prezenţa indecentă,
Ca Ofelia dementă…
Fii cuminte…
Si-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată „pierde-vară”.
Fii cuminte
Şi, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!…
Stai colea,
Pe canapea –
Lângă mine…
Uite-aşa!…
Că păpuşile-n vitrine
Sau ca sfintele creştine.
Când Cristos le convertea!…
Şi de milă – că era,
Biata fată,
Goală toată…
Şi n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama… –
I-am împrumutat pe-a mea!…
Iată vina mea de-aseară –
Mai mult vina… literară!…
Dar de-aseară, Doamne Sfinte,
Păpuşica e cuminte!…
Print
interesant, iata asadar ca si marile condeie au in ultima instanta aproximativ aceleasi framantari ;legate de intimatea umana. O antinomie doar aparenta, pentru ca mari sau mici,
anonimi sau dimpotriva,
inalti sau scunzi,
grasi ori slabi
cu un importa ce culoare a pielii sau ochilor la mine deocamdata albastri*
ne place ori ba, suntem goi in fata propriei goliciuni
De ce i-am imbraca asadar pe cei goi? 🙂
E adevarat, unii sunt mai geniali decat cititorii tuturor celorlalti; pe mine asta ma bucura si ma face sa gandesc cu voce tare de care parte a baricadei m-as pozitiona (mai exact, ca sa ma exprim f direct as reformula: “ma face sa gandesc cu degete tari” cam asa ar veni in limbajul computeresc , vezi spectacolul din Green Hours unde Monica , Marius si dl regizor Conrad au probat cu talent si rezultate frumoase ca mintea omului, asistata de suflet, creeaza uneori intamplari “plus+plus+plus” iar daca e si public in sala…eh
asa va place mai mult: +++