„Când îl laşi pe Dumnezeu să hotărască pentru tine, viaţa devine un fel de călătorie în doi. Nu e călăuză mai bună ca El”… Doi bărbați se întâlnesc din întâmplare într-un compartiment de tren. Trenul urcă prin tuneluri spre munte. În compartiment se face din când în când întuneric și întunericul se transformă încet-încet în personaj. Unul dintre ei, demnitar cunoscut și îmbogățit, ia trenul pentru prima dată după 19 ani. Al doilea iese din închisoare după 19 ani și, fără să știe de ce, se îndreaptă spre gară și ia trenul… Același tren, același compartiment, același destin…
„Păstrează copia și nu uita originalul”, textul care dă titlul volumului de dramaturgie publicat de Valentin Nicolau la Editura Nemira, a fost prezentat în cadrul unui spectacol lectură care a avut loc la Teatrul Național din Craiova, pe 23 mai, în regia lui Mircea Cornișteanu și avându-i în distribuție pe Claudiu Bleonț și același Mircea Cornișteanu. Spectacolul s-a dorit mai mult decât o simplă lectură și a încercat să reconstituie câteva elemente de atmosferă indicate de didascalie. Și, mai mult decât atât, chiar o conturare coerentă a personalităților celor doi Călători. Claudiu Bleonț, îmbrăcat în costum roșu aprins, e Călătorul 1, întruchiparea demnitarului care s-a strecurat prin viață „și a fentat-o ca nimeni altul”, iar Mircea Cornișteanu, Călătorul 2, bărbatul căruia viața, destinul și justiția i-au furat 20 de ani. Față în față, în timpul unei călătorii de-o oră, în timp real, cei doi ajung să se descopere și să înțeleagă. Cu fiecare cuvânt, cu fiecare gând, amândoi sunt mai aproape de adevăr. Lectura de la Craiova – prima pe acest text al lui Valentin Nicolau – a scos în evidență potențialul unei piese care nu se încadrează deloc în trendul de azi al dramaturgiei și care propune o poveste cu rădăcini nu atât în realitatea cotidiană, cât în zona general umană. Deși multe dintre aluziile textului trimit subtil la o realitate politico-socială pe care mass-media o ascunde adesea sub preș… Dar, mai mult decât atât, textul vorbește despre întâlnirea cu un fel de alter-ego, despre care chiar dramaturgul a amintit la finalul lecturii din Sala „Ion D. Sârbu” de la Craiova, o sală plină, într-o după-amiază de vineri… „Această piesă e scrisă acum câțiva ani, așa cum scriu eu… într-o noapte sau două nopți. Atât îmi ia să o pun pe hârtie. Dar e culeasă ca fruct copt după ani întregi în care a stat în mintea mea. Și mă bântuia de câte ori mergeam cu trenul. Mă urcam în tren și aveam sentimentul că trebuie să mă întâlnesc cu un fel de alter ego. Iar la un moment dat am traversat subiectul ăsta al erorii judiciare și al erorii de viață. Cele două subiecte s-au întâlnit și au dat această poveste. Nimeni nu-ți dă anii înapoi, dar te pot duce pașii într-acolo, în așa fel încât să te reîntâlnești cu destinul pe care zici tu că l-ai hotărât, dar, de fapt, nu l-ai hotărât”, a spus Valentin Nicolau, continuând: „Starea de revoltă e una dintre stările pe care noi ni le reprimăm cel mai des. Avem o capacitate imensă de a ne înăbuși revoltele și uităm să ne mai indignăm. Pentru mine indignarea este primul pas al mersului către libertate. M-am indignat și pot fi un om liber. Nu m-am indignat, rămân prizonier celorlalți, rămân prizonier ororilor pe care ceilalți le montează în viața mea. Și, pentru că suntem într-un teatru, e ca și cum mereu rămân să joc în piesele altora și niciodată nu joc rolul principal în propria mea piesă. De aceea mereu am sentimentul că trebuie să mă ridic și să spun ceea ce nu-mi convine și să fiu propriul meu erou în existența mea.”
Claudiu Bleonț, actor cu care Valentin Nicolau a mai colaborat în urmă cu câțiva ani la un spectacol după un text de-al lui, „Legenda ultimului împărat” la Teatrul Național din București, aflat acum la o a doua întâlnire concretă cu scriitura sa, a spus și el la finalul lecturii: „La început am fost șocat de dramaturgia lui Valentin Nicolau, repetând la Legenda ultimului împărat. În timp, depășind blocaje, pot să mărturisesc: Valentin Nicolau scrie pe mai multe planuri, citiți printre rânduri chiar și în acest text. Simbolic, identitate furată înseamnă foarte mult. Demnitar care a furat o identitate… Puneți-vă întrebări singuri. Mie mi-au răsunat azi, când repetam cu Mircea Cornișteanu. În același timp, pe mine, ca actor, a practica scrisul lui mă pune într-o condiție foarte bună de a mă cunoaște pe mine însumi. Dacă o să vă aplecați puțin asupra acestui text, veți descoperi întrebări: Cine e Celălalt? Despre cine e vorba? Celălalt întotdeauna ești tu! Pe cine ai ucis? Ce omori? Textele lui provoacă, pentru cei care vor să le citească cu multă atenție, la cunoaștere de sine.”
Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
„Păstrează copia și nu uita originalul”, de Valentin Nicolau
Spectacol lectură
Regia: Mircea Cornișteanu
Distribuția: Claudiu Bleonț, Mircea Cornișteanu
Foto Florin Chirea
Print