În primele decenii ale secolului XX, atunci când literatura dramatică franceză era fascinată de ceea ce Paul Claudel numea poezia teatrului, un alt mare scriitor din același spațiu, e vorba despre Jean Giraudoux, spunea că adevărații iubitori ai teatrului nu se recrutează și nu înseamnă nicidecum acei spectatori care se dau de ceasul morții să înțeleagă ceea ce se petrece pe scenă. Important este mai degrabă să simți ceea ce se întâmplă cu adevăra acolo. Să simți și să vibrezi. Și să te îmbogățești ca urmare a experienței celor trăite.
Pe simțire, vibrație, emoție și, de ce nu?, nu doar pe comuniune, ci, mai mult, pe empatie și identificare de esență superioară mizează, cred, îndeosebi, spectacolul intitulat Necunoscutul de la Teatrul Szigligeti din Oradea. De altminteri, nici nu putea să fie altfel devreme ce el este subintitulat patimă de teatru. Un spectacol de anvergura artistică și încărcătura emoțională a Necunoscutului i-a fost inspirat tânărului, talentatului și inspiratului regizor și coregraf Györfi Csaba de un text borgesian. E vorba despre o nuvelă intitulată Evanghelia după Marcu. Ea însemnând doar una dintre dovezile constantei prezențe a marilor teme religioase, a Bibliei, în creația scriitorului. Prezență căreia i-a consacrat o carte cardinalul Gianfranco Ravesi, lucrare recenzată cu mare rafinament și lux de informații de teologul Bogdan Teodor Cazaban în nr. 744/2018 al revistei Dilema veche.
Sigur, îmi era cunoscut și mie faptul că Borges a mărturisit că a intrat în literatură pe calea Duhului Sfânt. Citându-l pe Gianfranco Ravesi, Bogdan Tătaru Cazaban ne reamintește că în opera marelui scriitor se regăsesc o seamă întreagă de referințe din Geneza, Ecleziastul, Iov, Luca, Matei, Ioan. Dar și că într-o conferință susținută la Universitatea Harvard, Borges socotea că trei ar fi marile opere ale umanității. Și anume Iliada, Odiseea și Evangheliile. John Updike îl numea pe Borges “un precreștin” iar Leonardo Sciascia vedea în el “un teolog ateu”. Poate că nu ar trebui uitat nici faptul că scriitorului îi datorăm în poem care se cheamă chiar așa – Hristos pe cruce.
Am enumerat cele de mai sus, fiindcă mai toate se regăsesc într-un fel sau altul în substanța dramatică-muzicală-coregrafică a spectacolului realizat de Györfi Csaba la Teatrul Szigligeti din Oradea. Focul, candela, cartea, Cartea Sfântă, crucea, purificarea, găsirea drumului către sine și către alții, găsirea propriei simțiri și a identității adevărate, zbaterea, zbuciumul interior, refuzul, repetarea, lupta cu sine și cu propriii demoni, schimbarea – acestea sunt marile teme și motive ale unui spectacol temeinic, puternic, în care nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Profesionalismului și nicidecum mimatei simțiri pe care se fundamentează regia și coregrafia spectacolului și evoluția de excepție, devotată a dansatorilor Brugós Sándor Csaba, Györfi Csaba, Kacsó Bálint, Tökes Imola li se asociază extraordinarul impact al muzicii create anume pentru ceea ce mi se pare mult mai mult decât ar putea fi numit performance de Boros Csaba. Muzica e valorizată de instrumentiștii Bartalis Botond, Fleisz Richárd, Székely Boglárka, Székely István, Szukits Éva, Veres Lóránt și de minunata voce a sopranei Szérefi Ilona. Totul fie contrapunctat, fie mai degrabă completat de inserturile reprezentate de citatele din cartea sfântă a Evangheliei.
Spectacolul câștigă în impact fiindcă ia forma nu a expunerii, ci a împărtășirii unei experiențe personale, a refacerii drumului christic și al damnării, a împlinirii și a comuniunii. Necunoscutul mi se pare a fi expresia unei deloc trucate patimi pentru teatru, pentru teatrul-dans, pentru sincretismul și vibrația exprimării ce îi caracterizează pe toți cei ce i-au stat alături lui Györfi Csaba. Celor deja amintiți trebuind să le fie adăugați Czvikker Katalin, semnatara dramaturgiei, și Cristina Breteanu, creatoarea decorurilor și a costumelor.
Teatrul Szigligeti din Oradea
NECUNOSCUTUL – patimă de teatru după nuvela “Evanghelia după Marcu” de Jorge Luis Borges
Dramaturgia: Czvikker Katalin
Regia și coregrafia: Györfi Csaba
Scenografia: Cristina Breteanu
Compozitor: Boros Csaba
Dansatori: Brugós Sándor Csaba, Györfi Csaba, Kacsó Bálint, Tökes Imola
Instrumentiști: Bartalis Botond, Fleisz Richárd, Székely Boglárka, Székely István, Szukits Éva, Veres Lóránt
Solist vocal: Szérefi Ilona
Data reprezentației: 9 iunie 2019
Print