Paul Scofield în „Amadeus”

În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, actorul Paul Scofield în spectacolul „Amadeus” de Peter Shaffer, montat la Teatrul Național din Londra.

În anul 1979 avea loc la tânărul Național de la Londra premiera acestei producții istorice, care consolida cariera dramaturgului Peter Shaffer și punea încă o dată în lumină excepționalele calități ale actorului Paul Scofield, fără egal în teatrul englez din secolul XX.

Scenografia minimală, dar nu austeră, aleasă de John Bury, care lucrase la o mulțime de muzicaluri pe West End, a contribuit și ea semnificativ la succesul spectacolului regizat de Sir Peter Hall, a cărui constantă era eleganța.

În rolul lui Mozart, tânărul Simon Callow atingea în interpretarea sa o înălțime de neegalat după aceea, cum aveau să susțină istoricii de teatru, convinși că personajul fusese inventat pentru el – cu atât mai mult cu cât Peter Shaffer, asistând la repetiții, își luase notițe și, văzându-l, schimbase replici până în ultima clipă.

La aceeași înălțime de neegalat ajungea, cu asupra de măsură, și renumitul, rafinatul Paul Scofield, care hipnotiza publicul în fiecare seară jucând un Salieri ce avea să rămână în istoria teatrului, un Salieri pe care l-a jucat numai în sala de la Național, refuzând să participe la turneele cu această producție, cu toate că sau tocmai pentru că era deja un actor adulat, jucase deja Lear-ul pentru care avea să rămână neîntrecut și colaborase cu unii dintre cei mai importanți artiști ai vremii. „Într-un fel, actorul face muzică. Folosește însemnările scriitorului așa cum folosește muzicianul notele, numai că actorul este, de fapt, propriul lui instrument. Doi violoniști vor cânta mereu aceeași melodie pornind de la o secvență de note muzicale, dar doi actori nu vor face același rol pornind de la același text. Asta nu se învață la școală. Se face pur și simplu“, astfel își descria Paul Scofield, laconic, misiunea.

În 1981, Amadeus avea să câștige Premiul Tony pentru Cea mai bună piesă a anului și datorită acestor două creații actoricești briliante. Ecranizarea omonimă din 1984 avea să primească, și ea, o mulțime de premii și un loc în istorie.