Cea de-a XV-a ediție a manifestării cultural-artistice donaufestival s-a desfășurat între 26 aprilie și 5 mai în orașele Krems și Stein an der Donau, situate la o oră de mers cu mașina de Viena. Ca și în anii precedenți, timp de șase zile cele două localități de pe malul Dunării au fost asediate de spectatori avizi să experimenteze lucruri noi. Tema propusă în acest an a fost „New Society” și a cuprins șaptezeci de evenimente, printre care concerte, spectacole, expoziții, instalații, filme și „formate surpriză”, cu alte cuvinte evenimente la care sunt cunoscute inițial numai ziua și ora, artiștii și locul de desfășurare fiind dezvăluiți de-abia în ziua respectivă (de pildă, sub denumirea de „Stockholm Syndrom III” a fost vorba despre un concert de muzică rock).
Panglica albastră înfășurată în jurul încheieturii mâinii a permis intrarea gratuită la expoziții, ca de exemplu la „Steve Bannon: A Propaganda Retrospective, Model”. Cunoscut pentru lucrările sale ce îmbină arta, propaganda și democrația, Jonas Staal prezintă astfel la Muzeul din Krems evoluția ideilor populiste de dreapta. Artistul vizual olandez folosește ca punct de plecare videoclipurile lui Steve Bannon, devenit celebru în calitate de consilier al lui Donald Trump, dar și ca președinte executiv al lui Breitbart News, un website de știri, opinii și comentarii de extremă dreapta. Modelul-instalație al lui Staal arată că noțiunile lui Bannon despre o revenire ciclică a răului preced transformările politice.
O altă expoziție demnă de atenție este „Cursa spre Lună! Lumea extraordinară științifico-fantastică”, ce comemorează cincizeci de ani de la prima aterizare pe Lună. La Muzeul Caricaturii din Stein – singurul muzeu de artă satirică din Austria – desene satirice și documente istorice înfățișează cursa spațială dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Numeroase benzi desenate, ilustrații și desene animate din vremea respectivă reflectă evoluția tehnologică în domeniul călătoriilor spațiale, precum și competiția între cele două puteri mondiale.
Dintre performance-urile programate se distinge în primul rând Uncanny Valley (o coproducție Münchner Kammerspiele cu donaufestival Krems, Immersion – Berliner Festspiele, Feodor Elutine Moscova, SPRING Performing Arts Festival Utrecht și Triennale Teatro dell’Arte Milano). Noul spectacol al cunoscutei companii Rimini Protokoll are un android în rolul principal, și anume un robot care întrunește trăsăturile fizice și vocea scriitorului Thomas Melle. Se află copia în concurență cu originalul? Este una dintre întrebările puse de către robotul umanoid de pe scenă care incită la reflecție. Thomas Melle cel autentic apare doar pe un ecran. De asemenea, regizorul Stefan Kaegi documentează printr-un video procesul de asamblare și programare ale corpului și feței sosiei scriitorului cu ajutorul servomotoarelor și al siliconului. La un moment dat, păpușa aproape perfectă își rotește, pentru distracția generală, piciorul stâng la 360 de grade.
„Uncanny Valley” („Vale Perturbatoare“) este un concept ce îi aparține profesorului japonez de robotică Masahiro Mori și care desemnează scăderea bruscă, asemenea unui vid, a reacțiilor pozitive ale publicului în receptarea roboților și a altor sisteme artificiale. În spectacolul lui Rimini Protokoll, androidul devine un interpret. Dar poate acesta declanșa empatie? Şi, dacă da, atunci este aceasta pentru pachetul de date mobile sau pentru omul în carne și oase care este afectat de o tulburare bipolară – cum este cazul lui Thomas Melle? Spectacolul ce chestionează relația dintre mașinării și ființe umane confirmă afirmațiile directorului artistic al festivalului, Thomas Edlinger, care spune că „într-o societate viitoare oamenii vor comunica nu numai cu oameni și cu animale, ci și cu mașini – iar mașinile, la rândul lor, cu alte mașini”. Din punct de vedere tehnic, Uncanny Valley este un spectacol foarte bine elaborat și costisitor. Se pune, totuși, întrebarea dacă acesta are ce căuta într-o sală de teatru.
Cel de-al doilea highlight l-a constituit premiera mondială a spectacolului KULTUR al lui El Conde de Torrefiel. Compania catalană este cunoscută pentru proiectele sale provocatoare ce abordează starea fragilă a societății europene (occidentale). Duo-ul format din Tanya Beyeler și Pablo Gisbert folosește adesea texte proiectate care se află în contrast cu o coregrafie minimalistă (este exemplul spectacolului La Plaza prezentat la festivalul Wiener Festwochen în 2018). Prin KULTUR El Conde de Torrefiel părăsește acest model teatral. Instalația performativă rezultată se bazează pe tensiunea creată între scene vizuale sexuale explicite și reflecții auditive asupra vieții. Montarea realistă a unui casting pornografic se transformă într-un experiment idiosincratic, devenind un joc cu subiecte tabu și limitele acceptării. Căștile înmânate la intrarea în sala de spectacol produc un sentiment conspirativ al comunității. Dispuși în semicerc, spectatorii vizionează un casting într-un decor simplu: o canapea din piele maro în jurul căreia sunt dispuse o mulțime de reflectoare și aparate de fotografiat și filmat. În stânga scenei se află un tânăr care lucrează la un birou.
Vocea feminină care se aude în căști (spectatorii pot selecta între germană și engleză) pare să fie cea a unei profesoare de germană, care scrie un nou roman. Din lipsă de inspirație, gândurile ei deviază la Spotify și Netflix. Iar în timp ce vocea își continuă liniștită povestea, în fața publicului se derulează scene explicite de sex. O femeie tânără, care se va dovedi a fi protagonista romanului, pășește în lumina reflectoarelor și se dezbracă la pielea goală după o scurtă conversație avută cu bărbatul. Astfel începe turnarea unui film pornografic. Nu sunt excluse nici scene de felație (nemimate). Și totul pentru ce? Pentru a arăta că moralitatea și valorile se schimbă. „Lucrurile care acum par exagerate vor fi perfect normale în cultura secolului al XXII-lea”, concluzionează autoarea la final, în căști. Oare chiar așa să arate viitorul?
Print