„Pescăruşul” lui Cehov pare a fi un microunivers cu o energie inepuizabilă. Fie că e montat cu decoruri somptuoase şi costume specifice epocii în care a fost scris, fie că e transformat într-un experiment de cel puţin şase ore cum este spectacolul lui Tomi Janežič de la Teatrul Naţional din Novi Sad, fie că spectatorii fac parte din scenografie prin ocuparea unui scaun personalizat precum în „Pescăruşul” lui Kordonsky, textul lui Cehov conţine în sine un miez asemănător celui din centrul pământului care arde neîncetat, e viu şi se lasă modelat de inspiraţia fiecărui regizor, actor, scenograf.
Spectacolul „Pescăruşul” de la teatrul OKT din Lituania, în regia lui Oskaras Koršunovas şi invitat în cadrul Festivalului European de Teatru Eurothalia din Timişoara 2015, este construit în primul rând ca un spectacol exemplar de actorie în care primează relaţiile actor-personaj şi actor-spectator. Koršunovas renunţă la mobilele greoaie şi costume în favoarea unui decor minimalist (câteva scaune, o masă, o canapea uşor de transportat pe scenă) şi a hainelor lejere. Despuiat de orice artificiu scenografic, spectacolul se bazează pe actor şi pe capacitatea sa de a crea personaje puternice, pregnante şi relaţii din care să răzbată profunzimile textului. Intri în sală şi actorii te aşteaptă aşezaţi pe scaune, sunt conştienţi de prezenţa ta şi chiar te îndrumă dacă eşti întârziat şi nu-ţi mai găseşti locul. Luciditatea şi naturaleţea lor este frapantă, cu atât mai mult cu cât ştii că urmează să fie jucat „Pescăruşul” şi nu vreun text contemporan care să se preteze la o interacţiune atât de naturală cu publicul. Koršunovas te pune în faţa faptului împlinit: dacă în teatru e nevoie de „forme noi”, atunci ele trebuie căutate în principalul instrument – actorul.
Şi astfel, construieşte un spectacol care demonstrează actualitatea şi energia inepuizabilă a acestui text precum şi fascinaţia teatrului doar prin intermediul acestui instrument viu. Nu contează atât de mult proiecţiile video, scenografiile uluitoare, costumele sclipitoare, ci momentul în care devii aproape visceral implicat în poveste. Abia atunci înţelegi unicitatea experienţelor din teatru, când ţi se deschide o uşă spre o altă lume în care totul este clar, în care nu trebuie să te dai cu capul de pereţi pentru a găsi o coerenţă, în care spectacolul transcende vizualul şi în care nu e nevoie decât să te laşi purtat de valul vieţii unor personaje care îşi trăiesc propriile iubiri, ratări, paradoxuri.
Koršunovas creează un cadru intim în care „secretele” există pentru a păstra aparenţele şi în care, de fapt, totul se ştie deja. De aceea, rareori actorii părăsesc scena pe durata spectacolului. Lui Dorn, cel care face yoga pe covoraşul său, i se confesează atât Maşa cât şi Treplev. El e mai degrabă un doctor de nervi şi inimi îmbolnăvite de dragoste neîmpărtăşită şi care cunoaşte cel mai bine dramele care se nasc din prea multă iubire şi gelozie… De acest bărbat şarmant, care mimează înţelepciunea, se agaţă disperată Polina Andreevna asemenea lui Maggie din „Pisica pe acoperişul fierbinte”. Treplev e un enfant terrible, energic, agresiv, necioplit şi în acelaşi timp subjugat de iubirea pentru Arkadina şi pentru Nina. E prea mândru şi rănit în orgoliul masculin de Trigorin care îi fură nu numai cele mai importante femei din viaţa sa, cât şi speranţa că va deveni un mare scriitor. Trânteşte scaune, îşi urlă frustrarea, plânge în hohote în poala Arkadinei, se lasă lovit asemenea unui copil de cinci ani pentru a se reîntoarce în braţele aceleiaşi mame care îl răneşte cu o mână şi îl mângâie cu cealaltă.
Nina e naivă, e singura care râde inocent, care se îndrăgosteşte sincer şi iremediabil de bărbatul nepotrivit şi care trage concluziile cele mai dure din viaţă. În fond e singura care se transformă, care îşi găseşte calea. În contrast cu ea, Arkadina e vulcanică, conştientă de toate aptitudinile sale ca actriţă atât pe scenă, cât şi în viaţă. Se târăşte la picioarele lui Trigorin nu pentru că este o femeie vulnerabilă şi îndrăgostită, ci pentru a apuca mai bine în mâini sforile marionetei sale. În acest cerc vicios al relaţiilor interzise, al orgoliilor, frustrărilor şi iubirilor neîmplinite, totul pare a fi o farsă. Sorin, bolnav, întins pe canapea, cu un bucheţel de flori în mâini, urmăreşte cu privirea nebunia din casă. Ceilalţi, afectaţi de starea lui de sănătate, şi-au turnat vodcă în pahare şi se pregătesc să joace cărţi până în zori. Koršunovas nu modifică textul şi nu îl interpretează într-un mod fantezist sau experimental, dar lucrează cu actorii până în punctul în care nici nu trebuie să ştii lituanină pentru a înţelege pe ce replică sau cuvânt pune accent actorul. Nu există tăceri în spectacolul său şi nici emoţii reţinute. În „Pescăruşul” lui Koršunovas viaţa izbucneşte, e ca o flacără care arde în fiecare personaj. Toţi stau pe margine, asistă la fel ca tine la spectacolul lor şi înţelegi că ştiu totul. Ştiu cine pe cine iubeşte, intuiesc ce va urma şi sunt conştienţi că da, Treplev s-a împuşcat, dar nu sunt convinşi că a murit.
La OKT se creează spectacole-experiment care vizează mai ales textele clasice. Astfel s-a născut „Miranda” după William Shakespeare, spectacol în care universul shakespearian era reconfigurat cu totul. „Pescăruşul” face parte din aceeaşi suită a căutărilor unor noi mijloace de exprimare care implică nu numai actorul, ci şi spectatorul şi mai ales textul. Strategia celor de la OKT este de a monta piese contemporane ca şi cum ar fi clasice, în timp ce piesele scrise de marii dramaturgi sunt aduse în contemporaneitate. Strategie care din 1998 şi până acum s-a dovedit a fi una de succes…
OKT/ Vilnius City Theatre
„Pescăruşul” de A.P. Cehov
Regia şi decorul: Oskaras Koršunovas
Costume: Dovilė Gudačiauskaitė
Light-design: Eugenijus Sabaliauskas
Muzică: Gintaras Sodeika
Distribuţie:
Treplyov – Martynas Nedzinskas
Irina Arkadina – Nelė Savičenko
Sorin – Darius Meškauskas
Nina – Gelminė Glemžaitė
Shamrayev – Vytautas Anužis
Polina – Airida Gintautaitė
Masha – Rasa Samuolytė
Trigorin – Darius Gumauskas
Dorn – Dainius Gavenonis
Medvedenko – Kirilas Glušajevas, Giedrius Savickas
Print