Pe 15 septembrie un eveniment important a avut loc în viața culturală de la Paris. Celebrul teatru Bouffes du Nord a găzduit prima reprezentație a spectacolului „Battlefield”, regizat de Peter Brook, împreună cu colaboratoarea sa de o viață, Marie-Hélène Estienne, după un scenariu semnat de Jean-Claude Carrière, un alt colaborator vechi al cunoscului regizor.
Acest „câmp de luptă” pe care spectatorii îl vor putea vedea la Paris până pe 17 octombrie, înainte să pornească într-un lung turneu internațional, este o secvență decupată din străvechiul poem sanscrit „Mahabharata” și rescrisă scenic pentru spectatorii unui început de mileniu agitat.
Spectacolul de o oră și jumătate, coproducție realizată cu Young Vic de la Londra, unde va ajunge la începutul lui 2016, s-a născut dintr-o necesitate, înțelegem din puținele comentarii publice ale realizatorilor, necesitatea de a privi din altă perspectivă propria noastră lume.
„Cred că interesul a revenit din cauza situației din lumea de azi. De fapt, Mahabharata nu e o operă moalizatoare. Morala, binele sau răul, nu e acolo. Acolo întrebarea care se pune e ce trebuie să faci”, a spus Marie-Hélène Estienne, care a lucrat cu Peter Brook la faimosul spectacol de nouă ore ce a avut premiera la Avignon în 1985 și a devenit una dintre cele mai importante creații teatrale din secolul XX, o aventură artistică esențială în parcursul regizorului ajuns la 90 de ani.
Nepropunându-și să fie un remake ale producției de atunci, „Battlefield”-ul de acum revizitează din altă perspectivă cel mai vechi poem din istoria omenirii, luminându-l astfel încât să-l pună pe gânduri pe omul contemporan. „Datorită bogăției limbii din acest poem uriaș, atemporal, putem aduce pe scenă o situație anume care, deși aparține trecutului, reflectă gravele conflicte de azi”, susțin cei doi regizori ai spectacolului, care se concentrează pe o poveste a familiei Bharata, distrusă de război și încercând să descifreze sensurile cruzimii, ale sălbăticiei, ale cumplitelor fapte de pe câmpul de luptă înecat în sânge și, evident, de dincolo de el.
De fapt, mai puțin viața și mai mult moartea e vizată de întrebările pe care le prilejuiește noua creație, în care joacă actori cu care Peter Brook a mai colaborat : Carole Karemera, Jared McNeill, Ery Nzarambaet, Sean O’Callaghan. Aceste întrebări care așteaptă un răspuns de la fiecare spectator în parte vor putea fi auzite anul viitor de publicul de la Londra, Singapore, Tokyo, Hing Kong, Amiens (Franța), Roma, Modena și Florența, căci producția își va începe turneul devreme, în prima parte a anului 2016.
Așa s-a întâmplat și în urmă cu treizeci de ani, când, după premiera din Franța, „Mahabharata”, care a consolidat într-o măsură copleșitoare faima lui Peter Brook, a plecat într-un turneu de patru ani, ajungând, printre alte orașe, și la New York, în ciuda greutăților de ordin concret: lipsa finanțării adecvate (artiștii au fost nevoiți să se implice în strângerea de fonduri), dificultatea de a deplasa decoruri și recuzită (printre altele, 250 de tone de nisip, 140 de tone de lut) etc. La capătul celor patru ani de turneu, în urma aventurii rămânea și un film de televiziune de șase ore, intrat și el în istorie și ocupând un loc important în opera brookiană.
Foto: Simon Annand
Aceasta uimitoare intoarcere a lui P.Brook dupa 30 de ani la una dintre cele mai importante opere ale sale Mahabharata este interesanta. Cunoscand ochiul atent si sensibilitatea catre lumea moderna si evolutia sau… involutia ei,Brook simte nevoie de a lansa un nou apel,nu din punct de vedere moralizator, ci din punct de vedere pragmatic:Ce este de facut in conditiile astea?Cum facem sa schimbam echilibrul fragil in care ne miscam?
Peter Brook, marele magician al teatrului are modestia si curajul sa-si reanalizeze creatiile si sa le dea o noua forma si continut. Privind teatrul zilelor noastre, pot spune ca Brook este printre singurii care au descoperit calea spre esenta spectacolului de teatru. Un teatru care de multe ori devine mai adevarat decat viata insasi.