***
poezia în pijama roz
crește napi în spatele casei
ca niște urechi lunguiețe verzi
cu zahărul incert rafinabil totuși
avem bunici cu stare civilă sigură
și părinți cu trecutul nepătat
din păcate noaptea poezia
iese în pijama să planteze
napi în grădina din
spatele casei
***
poezia în pijama roz
călătorește la orele dimineții
în troleibuzele supra
aglomerate
ciudat bărbații nu o înghesuie deși
sânii ei mici lovesc mereu cu nasul
materialul moale și subțire
doar doar o să răzbească în mirosul
de usturoi și transpirație de-afară
***
poezia în pijama roz cumpără doar
conserve cu eticheta
udată de ploi doar
așa simte că
natura încă există sau mâini
neîndemânatice ea încă
mai crede că marfa e o
bucată de timp sau un
început de speranță
***
poezia în pijama roz iubește
gemul de mure și
caracterul deschis al
celor din jur
ea nu își
cunoaște încă destinul dar
știe că ursuleții nu
sunt decât niște biete
desene imprimate așa
să distreze copiii
***
poezia în pijama roz admiră
cantinele publice și scenele
de gen dar nu
prinde nicicând începutul
și nici nu cunoaște pe nimeni
ea doar
privește mirată la farfuriile
sparte și calcă
cu grijă să nu își
rănească picioarele desculțe și
foarte subțiri
***
poezia în roz cine ar
depinde de ea sau numai de
pijama ar fi desigur cu
mult mai frumos ea este chiar
în aceste fibre de
seară chiar în lemnul fără
vopsea de care se sprijină
spinarea subțire și
nici nu începe aici ci doar
aici se îmbracă
***
poezia în pijama roz nu
ajunge niciodată la semnalul
de alarmă din tren ea nu
poate crea evenimente feroviare ea
poate doar flutura batista de la
fereastră deși
nimeni nu a rămas în gară
Print