Sunt cinci ani de când la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” se întâmplă un fenomen unic în România. Într-o Românie în care nu există suficiente teatre sau, mai nou, se închid, Cristian Șofron, directorul general al acestei instituții, a Primăriei Sectorului 4, a reușit în cinci ani să transforme un spațiu inexistent în circuitul cultural, într-un teatru premiat și prezent la cele mai importnte festivaluri din țară. Făcând posibil un proiect al regizorului Victor Ioan Frunză și al trupei lui fără nume, din care în acest moment fac parte actori dintre cei mai importanți ai generației lor, Cristian Șofron a creat la acest Centru Cultural, de pe strada 11 iunie, un teatru cu un repertoriu cum puține există în România. Centrul „Nicolae Bălcescu” este în acest moment singurul centru de cercetare teatrală din țară, care propune în același timp un program divers, un program „pentru comunitate”, un repertoriu real.
Ceea ce s-a întâmplat în acești ani la Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu” e acel gen de mișcare ce reușește să urmeze idealul multor creatori de a căuta, de a cerceta, de a descoperi, de a forma actori ca într-un fel de teatru-laborator, și care, totuși, rămâne alături de public. În afară de reușita artistică a creațiilor din ultimii ani, rezultat al lucrului intens în echipă, un model care nu se practică în această formă în alte teatre, spectacolele trupei fără nume al lui Victor Ioan Frunză sunt pe de o parte cercetări vii – cercetări pe texte, cercetări actoricești, scenografice și regizorale – și pe de altă parte creații cu succes de public.
Și totuși, politica și interesele de altă natură sunt mai importante decât calitatea artistică, mai importante decât premiile și prestigiul obținut în acești ani și decât interesele publicului, desigur… Managerul Cristian Șofron va fi înlocuit peste noapte, date fiind schimbările politice din structura de conducere a Primăriei Sectorului 4. În România anului 2015, nu contează ce ai reușit să creezi, ci „de partea cui ești”. Politizarea și depolitizarea instituțiilor de cultură începe de aici…
Așadar, peste noapte și fără explicații reale, Cristian Șofron – cel care a făcut posibil acest mic miracol în teatrul românesc din ultima jumătate de deceniu, la Centrul „Nicolae Bălcescu” din repertoriul căruia au făcut parte spectacole precum „Furtuna”, „Familia Tot”, „Mobilă și durere”, „Insecte”, Steaua fără nume” sau „O noapte furtunoasă” – a fost îndepărtat. Deși toate aceste spectacole au avut un palmares extraordinar. Au fost prezente în selecțiile Festivalului Național de Teatru și ale celor mai importante festivaluri din România, au primit premii UNITER. Nu mai departe de acest an, 2015, „Mobilă și durere” a avut cinci nominalizări la Premiile UNITER, printre care una pentru Cel mai bun spectacol, iar Victor Ioan Frunză și Adriana Grand au primit premiile pentru Cea mai bună regie și Cea mai bună scenografie. La Festivalul Comediei Românești – festCo – același spectacol a primit Marele Premiu. Două dintre spectacolele Centrului „Nicolae Bălcescu”, mai exact „Mobilă și durere” și „Steaua fără nume” au fost prezente în selecția Festivalului Național de Teatru de curând încheiat. Și totuși, la sfârșitul acestui an plin, drept premiu, managerul este destituit…
Un astfel de loc nu se creează peste noapte, așa cum se pot schimba primarii și directorii, un astfel de loc are nevoie să crească în timp și are nevoie de liniște și condiții pentru a crea. Ceea ce s-a întâmplat în acești ani la Centrul din strada 11 iunie, un spațiu care sub conducerea lui Cristian Șofron a fost așezat pe harta culturală a Bucureștiului, un spațiu foarte ușor de stricat și de transformat într-o gazdă bună pentru șușe, este un fenomen real! Numai că în România performanța se pedepsește…, iar amestecul politicului mai ales în acele locuri unde se creează performanță este tot mai vizibil și mai puternic. Rămâne întrebarea: De ce să schimbi peste noapte și fără concurs un manager al unei instituții în care lucrurile funcționează bine?
Nu se poate!!!!!!! E o mizerie!!!
Vedeam de aici din Germania interviurile si creatiile lui Victor Ioan Frunza a Adrianei Grant si munca discreta dar cumplit de grea(cea de producator de teatru) si Fantastica a lui Cristian ca…pe nu stiu ce…era o sansa si o oaza de cultura si TEATRU !!! Cum se poate, oameni buni ???????????? Omul asta si oamenii astia au creat dintr-o salita vai de capul ei un TEMPLU si primesti asta???!!!
E mizerabil si inuman!!!
Iar voi dragii nostri nostri colegi din tara si din Bucuresti, dormiti??? Trebuie doar sa se lase cu varsare de singe ca sa va treziti sau ???
Draga Cristian, nu meriti asta!!!
Nu pot sa spun mai mult acum…am ramas fara cuvinte. Daca crezi tu sau toata echipa ca putem face ceva…va suntem alaturi!
Am avut parte de foarte multe bucurii spirituale si nu numai de la CCUNB si de la Cristian Sofron: am vazut probabil unele dintre cele mai bune spectacole din Bucuresti, am vazut licenta lui Alex Mazagareanu filmata cu un car de televiziune foarte modern in care se afla dom profesor Horea Murgu, am cunoscut-o personal pe Andra, la vremea aceea sotia lui Claudiu Bleont, si chiar l-am infiat pe Gilbert, pisoiul care a stat o dimineata intreaga pe pervazul meu de la etajul cinci spre disperarea vecinilor care nu erau in fond obligati sa fie poluati fonic de mieunatul animalutului uitat acolo pentru ca eu plecasem la biserica pentru slujba duminicala.
Sunt revoltat la randu-mi pentru mojicia si nedreptatea care l-au vizat pe un manager foarte bun, in fond. Pe mine personal m-a primit acum vreo patru ani foarte relaxat, m-a invitata sa stau jos si sa ma adresez la per tu, mi-a ascultat propozitiile si la sfarsit am facut schimb de carti de vizita. Un om foarte, foarte foarte placut, cald si am avut impresia foarte iubit de colaboratori/subalterni. Rusine celor care l-au “lucrat”!
Este România lui 2015! Este încă o dovadă de umilire a Culturii, a Performanței!… La ICR New York, tot din rațiuni politice, un alt Performer, poeta Doina Uricariu, care a revoluționat, efectiv, imaginea Culturii Române în America, a fost obligată să demisioneze! Domnule Iohanis, domnule Cioloș, chiar sunteți surzi, orbi când vine vorba de Cultura Română?!NU VĂ ESTE JENĂ?! Mie îmi crapă obrazul…
Inca o mizerie făcută de cei care,chipurile,se ocupă de institutiile de cultură ale Capitalei,unui foarte bun manager,care a facut din sălița de pe Izvor un adevarat teatru,mai performant decat multe altele cu firmă !
Care ar fi motivația,trebuie făcută publică,să afle lumea cine este mai prost m
manager,Cristian Sofron, sau cei care l-au dat afară !
Rușinos !