Poartă o mantie neagră de catifea
un acord al tainei de ore târzii
și arcade
s-a fardat pe un singur obraz
căciula mare trasă pe frunte
brațele în fisul etern albastru
ivindu-se din faldurile moi
cu o mică poșetă
sacoșa
cizmele încărcate de noroiul
cartierului nou
copilul pe lângă ea
între tarabele de
zarzavaturi
flori vopsite roău, vernil, auriu
miere solară
cu surâsul ferit și stăpân, de madonă
ea strânge într-un colț de geantă
hârtiile scrise azi-noapte
le apară
de tentaculele umede ale țelinei.
Print