Două studii diferite asupra obiceiurilor culturale ale bucureștenilor, prezentate săptămână trecută, unul de către ArCuB, iar celălat de Teatrul Nottara și realizat e IMAS, arată că aproximativ jumătate dintre bucureșteni merg la teatru măcar o dată pe an. Mai exact, conform studiului realizat de IMAS 36% dintre bucureştenii cu vârsta de peste 18 ani au mers la teatru cel puţin o dată în ultimul an, în timp ce 45,1% dintre bucureșteni, conform studiului prezentat de ArCuB, ar fi mers la teatru o dată, de două ori sau chiar mai des în ultimele douăsprezece luni.
Dacă luăm de bune aceste cifre, chit că le despart cei aproape 10% care, nu se știe de ce, într-unul dintre sondaje merg la teatru, iar în celălalt nu mai merg, rezultă că nici jumătate dintre bucureșteni nu calcă măcar o dată în douăsprezece luni într-o sală de teatru, fie ea din teatrul de stat sau din cel independent. E-adevărat că depinde ce parte a paharului alegi să vezi, iar eu aleg de data asta să văd partea goală. Da, e puțin, e foarte puțin. Și nici cinematograful nu stă mai bine. Doar un procent în plus, adică 46 la sută dintre bucureșteni merg la cinematograf o dată pe an. Și acestea sunt locurile fruntașe în ceea ce privește consumul cultural la nivel de capilată. Mai exact, cinematograful pe primul loc, sărbătorile și evenimentele locale pe locul al doilea și teatrul pe locul al treilea. Nu mai vorbim de muzee, concerte, expoziții… Aproape că nu există.
Mai departe, dintre cei 45% care merg la teatru, barometrul cultural spune că 38% preferă comediile, 31% teatrul clasic (ce-o fi însemnând asta oare?) și aproape 12% teatrul contemporan… Pare-se că studiul se referă la tipul de text (clasic versus contempran), pentru că altminteri, când vine vorba de teatru multimedia și teatru social, prezente și ele cu câte unu-două procente în sondaj, pe-astea unde le încadrezi? Oare nu-s contemporane? Și teatrul clasic (orice s-ar înțelege prin această sintagmă) oare nu e și el contemporan? Lăsând deoparte categorisirile absolut aiuritoare, mai exact: comedie, teatrul clasic, teatru contemporan, teatru social ș.a.m.d (de parcă un text contemporan sau unul clasic n-ar putea fi la urma urmei comedie…), să aruncăm un ochi și în ograda celuilalt studiu. Aici vedem că tot comedia iese câștigătoare, plasată pe primul loc de 70 la sută dintre respondenți. Bag seamă că aici comedia e chiar mai iubită decât e, desigur, puțintel și ca să le ridice la plasă celor care au comandat studiul, mai exact Teatrul Nottara, plasat de altfel – și aici sunt multe semne de întrebare – pe locul al doilea după Tearul Național din București, în preferințele publicului. Vorba ceea, cine-mparte parte-și face… Că realitatea din teren mai ascute puțintel entuziasmul, e prea puțin important…
Mai departe, în ce privește locul unde le place oamenilor să vadă teatru, conduce detașat sala de spectacol, cu 66%, urmată de „în aer liber”, cu 15%. Restul, baruri, cafenele, spații alternativ mai că nici nu există, deși un procent destul de mare, de aproape 9 răspund că nu știu unde le place să vadă teatru. Amuzant nu? Ăștia sunt nehotărâții, le place, dar nu prea… Iar portretul-robot al „consumatorului de teatru” („urâtă vorbă”), e de-a dreptul comic: e bărbat, e consumator de internet, locuiește în sectorul 6 (iaca, cel mai teatral sector…), e angajat, are peste 3000 de lei pe lună și are între 36 și 50 de ani.
De partea cealaltă, 87% dintre respondenţi au declarat că-și aleg spectacolele în funcție de actorii din distribuţie, 63% se bazează pe recomandările prietenilor, iar 60% aleg să vadă o reprezentație după autorul piesei. Și cireașa de pe tort: actorii preferaţi de bucureşteni sunt Radu Beligan, Horaţiu Mălăele, Florin Piersic, Maia Morgenstern, Stela Popescu şi Rodica Popescu Bitănescu.
Ce ne spun, de fapt, aceste studii? Și care e sensul și scopul lor? Să întărim rândurile și să venim întru întâmpinarea publicului, alcătuit din acei consumatori-robot multiplicați? Sau să diversificăm lucrurile, în așa fel încât acet peisaj să capete și alte nuanțe în perioada următoare?
Până una-alta, asta e imaginea statistică a teatrului din București: public preponderent masculin, între 35 și 50 de ani, cu venituri de peste 3000 de lei, locuitor al sectorului 6, care preferă să vadă comedii, probabil clasice(?), în săli de spectacol, în care să joace Radu Beligan și Stela Popescu. Corect?
Print