Este tânăr și educat, adică absolvent de studii superioare. Utilizează frecvent, dacă nu zilnic, Internetul și câștigă peste 1500 de lei pe lună. De majoritatea teatrelor private sau independente nu a auzit sau, dacă le-a văzut vreun spectacol într-un club, nu prea le ține minte numele. Este deschis și călătorește în străinătate, e mare amator de comedie și declară că preferă diversitatea, îl interesează în primul rând actorii care joacă în spectacolele la care merge și, poate surprinzător, autorul piesei.
Iată grosso modo, trăsăturile spectatorului de teatru din București, așa cum reies ele din studiul Publicul bucureștean de teatru, realizat în decembrie 2012, la cererea Teatrului Nottara, de IMAS. Potrivit realizatorilor, cercetarea s-a făcut pe un eșantion aleatoriu din populația de peste 18 ani a unui București care numără peste două milioane de locuitori și a urmărit să detecteze: notorietatea teatrelor din oraș; comportamentul de spectator de teatru; segmentele publicului (spectatori frecvenți, ocazionali și accidentali), caracteristicile demografice și socio-economice ale fiecărui segment; motivația frecventării teatrului; așteptările și dorințele spectatorilor.
Tânăr, educat, bogat, informat
Una peste alta, autorii studiului au concluzionat că peste un sfert din locuitorii Capitalei merg la teatru și 36% dintre bucureșteni au văzut un spectacol în ultimul an, numai că jumătate din ei merg la teatru foarte rar. Fiecare spectator are motivele, preferințele și așteptările lui, se înțelege.
Cât despre cunoștințe, ele nu reprezintă unul dintre punctele lui forte. Primul teatru care le vine în minte bucureștenilor este Teatrul Național, după care urmează Teatrul Nottara și, pe locul al treilea, Teatrul Bulandra. Dintre instituțiile înființate în ultimii ani, 57,5% au auzit de Teatrul Metropolis, cunoscute fiind și Teatru ACT sau La Scena.
59,8% dintre persoanele chestionate au fost ultima oară la teatru cu mai bine de un an în urmă, cu 1-6 luni în urmă au ajuns la un spectacol 9,8% din eșantionul de 800 de intervievați, iar în ultima lună, numai 7%. Prin urmare, categoria spectatorilor accidentali este, previzibil, cea mai mare (49,5%), după care urmează spectatorii ocazionali (33,9%) și, la distanță, spectatorii frecvenți (15,2%).
Peste 40% dintre spectatori, care sunt, în medie, mari utilizatori de Internet, își cumpără bilete online, instrument de marketing din ce în ce mai important, ceea ce, concluzionează autorii studiului, arată că orice campanie de marketing poate fi eficientă în acest mediu. Spectatorii cei mai numeroși au vârste cuprinse între 30 și 44 de ani, după care urmează categoria celor în vârstă de 18-29 de ani, iar apoi publicul de peste 45 de ani. Și majoritatea amatorilor de teatru sunt, potrivit cercetării, persoane cu venit de peste 1500 de lei, cu studii superioare, racordate la realitate și informație, cu un statut social înalt.
Comod și… deschis?
Când vine vorba de preferințe, situația este previzibilă și de natură ori să le dea mare bătaie de cap creatorilor, ori să-i îndemne să meargă drept la țintă, având încredere în eficiența rețetei. Majoritatea compleșitoare a intervievaților (87,3%) declară sus și tare că preferă să vadă diverse genuri de spectacole, nu să se cantoneze în aceeași zonă. Numai că tot majoritatea (68,6%) spune și că vrea în primul rând comedie.
Cât despre criterii, cei mai mulți (87%) aleg spectacolul în funcție de actorii din distribuție. Urmează, în ordine, criterii precum autorul piesei, recomandările prietenilor, regizorul spectacolului, teatrul unde se joacă și, pe ultimul loc, comentariile din mass-media, care contează pentru mai puțin de 1/3 din public.
Prin urmare, avem datele statistice dintr-o cercetare IMAS. Oamenii de teatru s-au lamentat ani întregi că nu avem cifre, nu știm, nu facem studii profesioniste, din care să rezultate concluzii de luat în seamă. Ei bine, iată un început. Teatrele bucureștene au acum cifre. Important este ce vor face pornind de la ele.
Print