Ajuns la cea de 64-a ediţie, The Fringe, cel mai mare festival al artelor din lume, care are loc în fiecare vară în capitala Scoţiei, se măreşte! Ediţia din august 2010 oferă un program care nu va lăsa neexplorat nici un colţişor al oraşului. Amatorii vor fi, fără îndoială, cel puţin la fel de numeroşi ca anii trecuţi şi acum li s-au pregătit câteva sute de spectacole în plus, numărul total ajungând la 2.453 (susţinute în 259 de spaţii), faţă de 2.098 în 2009! Informaţiile? Le găsiţi într-o „broşură” de peste 300 de pagini! Costul? O nimica toată: 75 de milioare de lire sterline!
Oferta se anunţă pur şi simplu copleşitoare şi inhibantă. Actorii, dansatorii, artiştii vizuali, muzicienii vor fi peste tot, la propriu: în săli de teatru şi de spectacol şi în multe şi mărunte, dar fermecătoare spaţii deschise: clădirea unui fost cazinou, diverse subsoluri, apartamente personale, cluburi la malul mării, rulote, grădinile din Princess Street sau grădina zoologică. De credeţi că merită o liră, nu vă fie frică s-o strecuraţi într-un telefon dintr-o cabină telefonică de pe stradă şi veţi putea asculta o poveste spusă de un actor consacrat.
Jazz, muzică clasică şi world music, literatură transformată în vedetă a culturii urbane, instalaţii de interior şi de exterior şi nenumărate happening-uri, performance-uri şi spectacole de teatru. Festivalul-minune de la Ediburgh este într-adevăr o tolbă nesecată, un joben al magicianului din care iese întruna câte ceva şi nu ştii niciodată ce. Cât despre bilete, chiar dacă amesteci evenimentele într-o pălărie, le amesteci bine, închizi ochii şi scoţi unul, nu prea ai cum să dai greş, pentru că, dacă ai toate şansele să te duci la ceva care nu ţi-e pe plac, e puţin probabil să ajungi la ceva absolut neinteresant. Dacă, totuşi, eşti atât de ghinionist, nu e grav, fiindcă la fiecare minut un spectacol stă să înceapă. Povestea este, la propriu, nesfârşită.
În ce priveşte teatrul, din cele câteva mii de spectacole, de toate soiurile imaginabile, care vor avea loc în toate spaţiile imaginabile, e limpede că, dacă te laşi pradă iureşului ameţitor, o să pleci nemulţumit. N-o să poţi vedea decât o parte infimă din ce e de văzut. Spectacolele de neratat sunt un teritoriu imens, de necartografiat. Iată câteva puncte de pe harta imposibil de trasat:
Trupa newyorkeză Elevator Repair Service, specializată în experimente care pornesc de la marile romane americane, cu premiera mondială a spectacolului “The Sun Also Rises”, după romanul omonim al lui Hemingway (tradus în română sub titlul “Fiesta”);
“It’s Always Right Now, Until It’s Later”, spectacolul mustind de idei al lui Daniel Kitson;
“Aqua”, spectacolul companiei de dans a Pinei Bausch;
“Primadoona”, one-woman show cu Doon MacKichan, despre supravieţuire, trecând prin toate gamele;
Poveştile spuse la un telefon public de actori diverşi, dacă vă înduraţi să lăsaţi o fisă de 1 liră. Din programul iniţiat de compania The Invizible Dot fac parte 5 cabine telefonice din oraş;
“Vieux Carré”, un spectacol nou după Tennessee Williams, cu care vine The Wooster Group de la New York;
“The Moira Monologues”, la Biblioteca Naţională a Scoţiei, alt one-woman show de Alan Bissett;
Spectacole recente ale trupelor Les Enfants Terrible, Frantic Assembly, Little Bulb şi Belt Up;
“Glee Meets the Texas Chainsaw Massacre”, musical în care joacă Colin Hoult, Sara Pascoe, Doc Brown, de exemplu; şi nenumărate alte musicaluri, printre care şi “Hamlet”;
“Be Honuorable!”, spectacol despre lumea noastră (activism politic şi comunicarea prin reţelele de socializare) susţinut de Josie Long.
Şi lista ar putea continua. Pentru edificare, vă stau la dispoziţie www.edfringe.com şi www.eif.co.uk.
Print