Povestea unui tânăr gay, în România Coaliției pentru familie

Premiera spectacolului „Tatăl meu, preotul” va avea loc duminică, 25 februarie, de la ora 20:00, la Teatrul Apollo111, cel de-al doilea spectacol din stagiunea Satelit, în regia Elenei Morar. Bazat pe un text al lui Gabriel Sandu, spectacolul spune povestea unui tânăr gay care își mărturisește orientarea sexuală în fața tatălui său, un preot dintr-un mic orășel de provincie. Totul se întâmplă pe fondul unei adânci crize de credință, dar și în contextul în care Coaliția pentru Familie strânge semnături pentru modificarea Constituției, astfel încât căsătoria să fie definită ca uniunea între un bărbat și o femeie.

Din distribuție fac parte Andrei Sabău, Valeriu Andriuta, Mihaela Teleoacă, Vlad Nemeș și Bogdan Nechifor, scenografia e semnată de Alexandra Panaite, iar proiecțiile video de Ana Cârlan.

Satelit, o competiție inițiată de Teatrul Apollo111 și publicația SUB25, a căutat și premiat proiecte ale regizorilor sub 35 de ani, bazate pe texte ale unor autori români contemporani.

„Spectacolul vorbește despre greutatea de a înfrunta o situație de criză la toate nivelurile – individual (identitate sexuală), familial (responsabilitate morală) și colectiv (poziționare civică). Gândit ca o reconstituire a exploziei secretelor dintr-o familie religioasă, spectacolul virează de la tragicomic la dramatic, în România profundă de aici și acum, cea „în afara bulei”, spune regizoarea Elena Morar. „Prezența unui martor inocent aduce la suprafață tot ce se ascunde sub aparența „normalității” și pune sub semnul întrebării cele trei concepte creștine: credința, speranța și dragostea. Cât de departe mergem pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubim? E răzbunarea o eliberare? De ce și cum separăm ceea ce e public de ceea ce e privat? Unde se termină legăturile de sânge și unde încep prejudecățile? Statutul de victimă poate fi aplicat oricăruia dintre personaje, iar complicitatea tăcerii perpetuează acest statut, de aceea a aborda pe scenă aceste teme, într-un mod dinamic, incisiv și insightful, este pentru noi felul în care înțelegem „să ne purtăm crucea” de a ne afla acum în România”, a mai spus ea.