Poveşti în pregătire pe scenele din Bucureşti

Cele mai multe dintre teatrele din Bucureşti şi din ţară, dacă nu au făcut-o deja, se pregătesc să-şi deschidă stagiunile în această lună. Unele au în lucru premiere, altele revin cu spectacole din stagiunea trecută. Oferta nu pare săracă, cel puţin din punct de vedere cantitativ. Despre calitate vom vorbi după…

Imagine din spectacolul "Ingeri in America"; foto Adriana Grand

Bucureştiul, una dintre cele mai leneşe capitale ale Europei din punctul de vedere al ofertei teatrale pe timp de vară, devine activ la începutul toamnei – cât de activ se poate în condiţiile social-economice ale României acestui moment, în care bugetele pentru spectacole sunt un fel de fata morgana. Producţii care trebuia să aibă premiera la sfârşitul stagiunii trecute sau chiar în toamna trecută, cum e cazul lui „Toulouse Lautrec” de la Teatrul Metropolis, au întârziat să iasă pe piaţă din motive de cele mai multe ori obiective.

Într-un mare deficit de spaţii de joc – mai multe teatre ar putea rezolva fie şi parţial criza din domeniu, despre care se vorbeşte în permanenţă… fără să se schimbe nimic – Bucureştiul are (încă) un public dispus să cumpere bilete la spectacole. Că se îndreaptă adesea către producţii submediocre, promovate cu un PR mai performant decât cel al teatrelor, este o problemă care ar putea fi rezolvată prin mai multe săli de spectacol. Că e nevoie o arată cererea mare de bilete atât la montări precum „Femeia care şi-a pierdut jartrierele”, care are pe afiş nume de vedete, precum Horaţiu Mălăele, cât şi la spectacolele prezentate în cadrul Festivalului de Teatru Independent „Undercloud”, care s-au jucat într-un spaţiu pe care l-aş numi, cel puţin în anumite cazuri, impropriu… Clubul „La Muse” de pe Lipscani. Pe de altă parte, astfel s-ar putea crea locuri pentru actorii tineri, ceea ce ar încuraja concurenţa… Desigur, pentru toate astea e nevoie de bunăvoinţă (a se citi bunăcredinţă!) şi de bani…

Teatrul Naţional începe această toamnă cu o parte a clădirii transformată în şantier. Există, totuşi, mai multe spectacole care se repetă în acest moment. „Vizita bătrânei doamne”, după Friedrich Dürrenmatt, în regia lui Alexander Morfov, artist invitat din Bulgaria. În rolul principal, publicul o va putea vedea pe Maia Morgenstern. Tot la TNB, va avea loc premiera spectacolului „Purificare” de Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, montare inclusă şi în secţiunea „Teatrul de mâine” din cadrul Festivalului Naţional de Teatru care se va desfăşura la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie. În repetiţii avansate, la TNB se află şi piesa „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, în regia Ancăi Bradu, un text mai puţin pus în scenă în ultimii ani, care se anunţă o întâlnire interesantă cu dramaturgia începutului de secol 20 în România şi cu acest autor considerat un adevărat precursor al teatrului absurdului. „Omul cu mârţoaga” este, de altfel, piesa cu care el debuta, în 1927, chiar pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu mare succes.

Imagine din spectacolul "Ingeri in America"; foto Adriana Grand

La Metropolis, în această lună va avea premiera „Îngeri în America”, primul spectacol de teatru în serial din România. (Odată, demult, prin 1982, Alexandru Tocilescu experimenta la Teatrul Bulandra o formulă asemănătoare în „Tartuffe” şi „Cabala bigoţilor”, dar în cazul montării de la Metropolis, ce-i aparţine lui Victor Ioan Frunză, este vorba de un spectacol după un text în două părţi, al lui Tony Kushner, tradus pentru prima dată integral în limba română, şi anume „Apropierea mileniului” şi „Perestroika”).

Propunându-şi să exploateze în primul rând dimensiunea religioasă a textului, Victor Ioan Frunză respectă indicaţia autorului, aceea ca toate personajele să fie interpretate de numai opt actori, care fac schimb de roluri, asumându-şi pe rând identităţi feminine şi masculine ce ajung să se completeze şi să completeze personalităţi care se desăvârşesc în permanentă evoluţie, de la o lume la alta şi de la un „episod” la altul. „Este o piesă despre un Dumnezeu dorit, dar care a întors spatele omenirii, pentru că a văzut mult prea mult rău în jur, iar îngerii Lui se întorc pe pământ în căutarea unui nou Mesia. Iar Mesia este unul atipic, care apare acolo unde te aştepţi mai puţin – conform propriilor noastre clişee. Dincolo de problematica minorităţilor sexuale, este o piesă în care, paradoxal, cei care ar trebui să creadă în îngeri nu-i văd, iar proscrişii, cei despre care ai putea crede că n-au acces în această dimensiune, sunt de fapt cei care cred în existenţa lor”.

Tot la Metropolis se află în repetiţii avansate şi „Toulose Lautrec” de Mario Moretti, în regia lui Horaţiu Mălăele, care ne-a declarat că „este marcat de viaţa lui Dali, a lui Picasso, de viaţa lui Van Gogh sau de cea a lui Toulose Lautrec şi a marilor pictori, în general…”. Spectacolul se doreşte o frescă despre existenţa unei personalităţi artistice care a marcat istoria culturii franceze şi universale.

Teatrul Bulandra va relua premierele stagiunii trecute, „Îngropaţi-mă pe după plintă” în regia lui Yuriy Kordonskiy, „Ivanov” în regia lui Andrei Şerban şi „Însemnările unui necunoscut” în regia lui Alexandru Darie. În pregătire, se află spectacolul „Prietenii”, după textul japonezului Kobo Abe (autorul romanului „Femeia nisipurilor”), în regia lui Alexandru Tocilescu, avându-l în rolul principal pe Vlad Ivanov, o poveste absurdo-realistă, o metaforă despre nevoia de însingurare, de intimitate şi despre intruziunea lumii exterioare care îşi cere drepturile şi ucide încet… Tot la Bulandra regizorul Felix Alexa pune în scenă un text al  lui Hanoch Levin, avându-l în distribuţie pe Răzvan Vasilescu.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.