Elena Coman, anul III Teatrologie, Facultatea de Teatru, UNATC „I.L. Caragiale”
Începutul toamnei a fost ocazia perfectă pentru un maraton de festivaluri în materie de teatru pentru copii și tineret. Anul acesta, pe plaiuri ardelene, s-a desfășurat în perioada 30 septembrie – 4 octombrie ediția pilot a Festivalului Tânăr de la Sibiu. Punctul forte al evenimentului organizat de Teatrul Gong a fost selecția unor spectacole de toate genurile și pentru toate gusturile. Predominantă a fost prezența trupelor străine, care au adus, fiecare la rândul și în felul său, producții inedite pentru cei mici și cei mari.
În cele cinci zile de Festival, au avut loc în spații diferite – cele două săli ale Teatrului Gong, Sala Thalia, Casa de Cultură – cinci spectacole de teatru, trei de păpușerie, două concerte, unul de coregrafie, un atelier care s-a desfășurat zilnic și o conferință. Organizatorii au pus accent pe nevoile atât de diferite ale copiilor și tinerilor și le-au oferit reprezentații pentru toate categoriile de vârstă. Au făcut distincția între „copii” și „tineret” prin cele două secțiuni, Kids și Youth, iar spectacolele programate au fost corespunzătoare și bine alese. De la bebeluși și copii până în 8 ani, până la adolescenți curioși și părinți cu spirit ludic, evenimentul a însemnat o experiență culturală bogată și plină de veselie.
Dintre trupele românești, au venit la Sibiu Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova cu spectacolul „Profu’ de religie” de Mihaela Michailov, în versiunea scenică a lui Bobi Pricop, Trupa Arcadia a Teatrului „Regina Maria” Oradea, care a captivat copiii cu un spectacol 3D, „O mie și una de frontiere (Povestea lui Aladin)”, scris de Radu Dinulescu și regizat de Luis Montoto, dar și o producție UNATC „I.L. Caragiale” București, „Pisica verde” de Elise Wilk, în regia lui Cristi Juncu. În ceea ce privește Teatrul Național Cluj-Napoca, spectacolul-concert pe care l-au prezentat, „Apolodor” după Gellu Naum, realizat de Ada Milea, a fost bucuria Festivalului! O revelație în ceea ce privește coregrafia a adus-o proiectul „Kampf”, marca Studio M România, în regia lui Ferenc Fehér, regizor-scenograf ungur, recunoscut la nivel internațional. La finalul reprezentației, am rămas cu ritmurile sacadate și scenele terifiant de dure pentru mult timp în amintire, emoția transmisă fiind indescriptibilă. Seria concertelor a fost încheiată de Țapinarii, cu un recital amuzant de cântece de dragoste realiste.
Unul dintre spectacolele-fenomen din cadrul Festivalului rămâne „O mie și una de frontiere (Povestea lui Aladin)” prin încercarea Trupei Arcadia de a aduce copiii mai aproape de personajele lor preferate. Regizorul Luis Montoto se folosește de tehnica 3D pentru a suprapune păpușile cu decoruri create virtual, în scopul de a aduce o notă de autenticitate. Ideea inovativă încântă publicul foarte tânăr, ajutându-l să devină parte din poveste. Caracterul complex al producției se datorează utilizării unor elemente distincte precum arhetipuri de commedia dell’arte, marionete clasice cu fire și păpuși bunraku.
Schimbând stilul și viziunea artistică, ne oprim asupra spectacolelor invitate din străinătate. Din partea Ungariei, Márkus Puppet Theatre a prezentat „Pot să zbor! – Istoria Zborului”, sub semnătura lui Márkus Zínház. Au arătat copiilor cum se naște în fiecare dintre noi dorința de a zbura, de a ne înălța și cum putem face ca visul să devină realitate. Fără prea multă recuzită, actorii maghiari au reușit să creeze un univers al prieteniei și al sensibilității, în care totul este posibil, folosind păpuși și simboluri.
Act2 Company din Franța a adus pe scenă un spectacol de teatru-dans, intitulat „Miravella”, creat de Catherine Dreyfus. Subiectul a urmărit evoluția vieții, pornind de la cea mai simplă formă a sa celulară. Prin coregrafia hipnotică, artiștii au transpus spectatorii într-o lume a imaginarului, provocându-i la explorare și descoperire.
Micuții cu vârste cuprine între 0 și 3 ani au fost în centrul atenției în cadrul spectacolului polonez „Cucu, Bau! (Peekaboo, I See You!)”, realizat de Baj Theatre. Regia, decorul și muzica i-au aparținut lui Andrzej Bocian. Actorii au început un joc cu forme, culori și sunete, creând diverse situații neașteptate, la care au fost invitați la sfârșit copiii prezenți în sală.
O altă producție aparte, care a surprins și a fascinat micii spectatori, a aparținut companiei Thalias Kompagnons din Germania. „Ce face Roșu joia?”, concept și distribuție Joachim Torbahn, regie Ruta Platais și nu poate fi încadrat în vreo categorie; este un spectacol la care vii pentru a-ți lăsa imaginația să conlucreze cu cea a pictorului de pe scenă. Pornind de la o mică pată roșie, artistul o însuflețește și creează o explozie de culori și semne. Te ține cu sufletul la gură, curios să descoperi ce urmează să mai aștearnă pe pânza imensă: mingi zburătoare, păsări, nori, un univers magic, cu palate, plante și animale, iar deasupra tuturor tronează mândrul soare. Pe un fundal muzical animat, călătoria cromatică ne poartă pe toți prin procesul de naștere al artei.
Atmosfera de voie-bună și de sărbătoare a venit din zona Spaniei. Trupa Trukitrek a jucat pe scenele Teatrului Gong două spectacole de „cabaret”, în care păpușile animate au oferit un show în toată regula: „Hotel Crab” și „Jukebox”. Autorii Josep Piris și Lu Pulici au apelat la o formă captivantă a teatrului de păpuși, atribuind jocuri de lumini și melodii arhi-cunoscute unor situații comice. Protagoniștii lor erau, de fapt, niști pitici de un metru înălțime, jumătate marionetă, jumătate om, capul fiind chiar al păpușarului. De aici și nota de originalitate. Ceea ce a conferit atâta farmec spectacolelor a fost expresivitatea actorilor-păpușari. Au reușit să însuflețească personajele cu măiestrie, fiecare mimică fiind adevărată, perfect credibilă.
Festivalul Tânăr de la Sibiu s-a născut într-un anotimp frumos, în care ne reîntoarcem la teatru cât de des posibil. A apărut la timp pentru a da răspunsuri frământărilor adolescenților și „de ce-urilor” copiilor. Și-a concentrat atenția asupra publicului tânăr care are nevoie de evenimente adecvate vârstei și problemelor pe care le întâlnește în drumul spre maturizare. Teatrul Gong a format o echipă omogenă și a realizat un adevărat festival al spectacolelor de calitate. „Gong-ul”de final a adus aplauze de oameni mici și mari și a instigat la cât mai multe „bis-uri”.
Fotografii de Maria Ștefănescu
Print