„Provinciala” de Adela Greceanu

adela-greceanuÎmi lipsește cu desăvârșire talentul de a fi femeie.

Sînt o provincială vizavi de dragoste.

Folosesc mai mereu cuvintele altora

când trebuie să vorbesc.

Sînt o provincială vizavi de limbaj.

De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și

să mă uit pe geam de la atajul opt.

E bine că nu sunt nevoită să spun ce văd și

ce gândesc.

Dacă m-ar privi cineva din spate,

ar vedea o spinare de femeie sau de fetiță,

pe care atârnă o coamă de păr brun.

Pe străduța care desparte blocul de cimitir,

trec dintr-odată patr, cinci, șase oameni pe biciclete.

Viteză. Soare.

Șapte, opt.

În cimitir au înflorit castanii.

Provinciala de mine vede toate astea,

dar nu-i nimeni acolo să o privească din spate,

cum stă acolo, cu spinarea ei de femeie sau de fetiță,

nemișcată.

(111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, Editura Nemira, 2016)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.