Îmi lipsește cu desăvârșire talentul de a fi femeie.
Sînt o provincială vizavi de dragoste.
Folosesc mai mereu cuvintele altora
când trebuie să vorbesc.
Sînt o provincială vizavi de limbaj.
De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și
să mă uit pe geam de la atajul opt.
E bine că nu sunt nevoită să spun ce văd și
ce gândesc.
Dacă m-ar privi cineva din spate,
ar vedea o spinare de femeie sau de fetiță,
pe care atârnă o coamă de păr brun.
Pe străduța care desparte blocul de cimitir,
trec dintr-odată patr, cinci, șase oameni pe biciclete.
Viteză. Soare.
Șapte, opt.
În cimitir au înflorit castanii.
Provinciala de mine vede toate astea,
dar nu-i nimeni acolo să o privească din spate,
cum stă acolo, cu spinarea ei de femeie sau de fetiță,
nemișcată.
(111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, Editura Nemira, 2016)