Interviu cu directorul ICR Beijing, sinologul Constantin Lupeanu
Pe data de 14 ianuarie 2017, la Teatrul de Vest Gulou din Beijing, a fost prezentată dramatizarea poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, într-o interpretare mixtă, cu actori români și chinezi: Alina Chiriac, Andrada David, Alexandra Oana Zară, Robert Diaconeasa, Valentin Tînjală, Huang Xu și Gong Jun. La finalul lunii mai și începutul lunii iunie, în cadrul proiectului „Port, tradiții și obiceiuri la români“ a avut loc și spectacolul de teatru Poveste românească sau Cântecul dorului, un spectacol inspirat din basmele populare româneşti, cu dansuri, cântece, măşti tradiţionale şi costume populare. O poveste de dragoste neîmpărtăşită, descântece și otrăvuri, o vrajitoare… trei încercări. În distribuție, actori tineri și foarte tineri: Viorel Ionescu, Iulia Samson, Răzvan Rotaru, Ovidiu Ușvat și Raluca Botez. Pentru un dialog despre dramaturgia românească contemporană se va afla în China (iulie 2017) și dramaturgul Sebastian Ungureanu (membru al Uniunii Scriitorilor din România), autor al piesei Legământ, inspirată de legenda Meșterului Manole. La eveniment vor participa profesori și studenți din cadrul Facultății de Teatru din Beijing, ai Facultăților de Limbi Străine din Beijing, Catedra de limba română, reprezentanți ai Asociației de Prietenie China-România. În anul 2015, Institutul Cultural Român de la Beijing a organizat un eveniment similar, dedicat dramaturgului Horia Gârbea, care a susținut și prelegerea „Tendințele principale din literatura română contemporană“, iar în anul 2016 a fost prezentat la Beijing spectacolul Angajare de clovn de Matei Vișniec, în interpretarea actorilor Magda Catone, Ionel Mihăilescu și Paul Chiribuță.
Despre cum se pot organiza evenimente din zona artelor spectacolului în China și despre cum reacționează publicul local, am stat de vorbă cu directorul Institutului Cultural Român de la Beijing.
Constantin Lupeanu este sinolog, fost diplomat și ambasador al României, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1978. A scris șase romane originale, două cărți despre China și a tradus peste 30 de volume de literatură din limba chineză în limba română. În România, a primit două medalii de merit cultural și diploma pentru diplomația culturală. În China, a primit anul trecut, la Beijing International Bookfair, un premiu de merit drept recunoaștere și apreciere a activității sale de introducere a literaturii chineze poporului român.
Ce oportunități de promovare a artelor spectacolului există în China? Care au fost cele mai mari succese în zona artelor spectacolului pe care le-ați înregistrat?
Oportunitățile au fost date de parteneriate între teatre (parteneriat între Teatrul Național pentru Copii din Beijing și Teatrul Țăndărică, în cadrul căruia au fost organizate schimburi de vizite și au fost montate spectacole românești în China – „Muzicanții din Bremen“ și chinezești în România, precum și co-producții – „Călătorie spre vest“) și de participarea în diverse programe organizate de țară gazdă – cum ar fi formatul China + cele 16 țări central și est europene (16+1), care a făcut posibile reprezentațiile spectacolului „Oidip“ în martie 2016 și care va face posibilă acum, în 2017, prezentarea la Shanghai a spectacolului „Electra“, tot de la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. La rândul său, Institutul Cultural Român de la Beijing a organizat mai multe spectacole, unele de anvergură, precum „Inimă de gaz“ de Tristan Tzara (piesa tradusă de noi a fost publicată în Revista Teatru) și „Călușarii“, pe scena Teatrului Mare Național, Academiei de Balet și în provincie. Succesul se măsoară în spectacole jucate cu casa închisă, așa cum au fost toate spectacolele mai sus menționate și dorința părții chineze de a continua colaborarea cu teatrele românești. Spre sfârșitul acesti veri, în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Beijing, august 2017, Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu“ din Petroșani va prezenta spectacolul Infinitul Brâncuși de Valeriu Butulescu, cu care va participa de altfel și la un festival de teatru organizat pe perioada verii de Primăria Districtului Dongcheng din capitala Chinei.
În general, răspundeți unor solicitări venite către dumneavoastră sau sunteți inițiatorul proiectelor de promovare a artelor spectacolului?
În ceea ce privește proiectele mari, acestea sunt organizate în urma solicitărilor venite din partea țării gazdă. Spectacolele de mai mică anvergură au fost inițiate de noi, printre ele „Funcționarul destinului“ de Horia Gârbea (o reprezentație în timpul Târgului Internațional de Carte de la Beijing, ediția 2015), „Angajare de clovn“ de Matei Vișniec (o reprezentație în timpul Târgului Internațional de Carte de la Beijing, ediția 2016), „Oscar și buni Roz“ (o reprezentație), „Inimă de gaz“ de Tristan Tzara, adaptare de Dan Victor (două reprezentații), „Domnule și frate Eminescu“ (o reprezentație), spectacolul de dans experimental al dansatoarei Cătălina Gubandru, apoi „Călușul“ (cinci reprezentații: două în Beijing și trei în provincie) și „Luceafărul“ (două reprezentații, plus un spectacol în Romînia, la sediul Institutului Cultural Român de la București).
Care sunt limitele promovării artelor spectacolului în spațiul chinez (lingvistice, financiare, de spații scenice)? Ce vă oprește să promovați mai mult artele spectacolului?
Limitele sunt în primul rând financiare: cheltuieli foarte mari cu transportul, cauzate de distanță; pentru sălile de spectacol de renume trebuie plătite chirii foarte mari (de ordinul miilor de euro), iar programările trebuie făcute cu cel puțin doi ani înainte. Apoi, limitele lingvistice – traducerile sunt proiectate pe ecrane, lucru care generează dificultăți în urmărirea spectacolului. Sunt și formalități adesea stufoase: necesitatea obținerii unor aprobări din partea autorităților chineze, obligativitatea traducerii integrale a textelor ce vor fi prezentate, trimiterea de materiale video, și totuși se cuvine să precizăm că până în prezent am cooperat bine și foarte bine.
Ce recomandări de promovare a artelor spectacolului puteți să faceți în raport cu spațiul chinez?
Pentru China, propunem spectacole de dansuri populare, cele pe care le-am organizat până acum s-au bucurat de un real succes (spectacolul „Călușul“ al Ansamblului Doina Oltului), inclusiv în Vietnam (la fel ca turneul „Doina Gorjului“, martie 2017). Apoi, spectacole de muzică populară axate, în principal, pe instrumente specifice, cum ar fi naiul. Acest capitol, în ceea ce privește publicul larg. Pentru melomani, am invitat mari maeștri români, cum ar fi: Felicia Filip, Ilinca Dumitrescu și Vasile Macovei, Alexandru Tomescu, pianiștii Matei Rogoz, Matei Varga etc. De asemenea, am invitat în acest an Teatrul Masca și considerăm că ar putea fi un bun început. Îl așteptăm pe maestrul Ion Caramitru cu un recital Eminescu. Institutul Cultural Român de la Beijing a fost inaugurat în vara anului 2015. Suntem și noi la început de drum. Iar publicul începe să descopere și să deguste propunerile românești în domeniu.
Cât la sută din proiectele pe care le-ați organizat în 2016 au reprezentat zona artelor spectacolului? Procentul va fi cam același și în 2017?
2016: 15-20%, este un procent care reține atenția, limitările fiind cele enumerate. Posibil ca pentru 2017 procentul să crească.
Cum vă informați asupra artelor spectacolului din România? Ce publicații citiți? Ce surse aveți?
Cunoștințele noastre proprii, ca oameni de cultură, din urmărirea la zi a vieții artistice, în special din capitală. Apoi, revistele de cultură și Internetul.
Sunt disponibile în spațiul de reședință/consultați studii de consum din zona artelor spectacolului?
Da, dar cu prea puține referiri la artele spectacolului din țările Europei Centrale și de Est. Accentul se pune pe artele spectacolului în celelalte țări asiatice, cu anumite mențiuni pe cele ale Europei Occidentale și SUA.
Publicul local…
Publicul chinez, în special, cel tânăr este unul foarte receptiv. Evenimentele organizate în provincie, unde numărul spectacolelor străine este mult mai mic decât în capitală, se bucură de mare succes. Din păcate, translarea evenimentelor în provincie presupune eforturi de organizare considerabile (financiare în primul rând, dar și din cauza distanței, care duce la lipsa de contact direct cu organizatorii locali). În cazul nostru, evenimentele prezentate în sălile de spectacole ale universităților reprezintă o oportunitate – săli bune, oferite în mod gratuit de instituțiile de învățământ superior, public avizat, format în principal din profesori și studenți.
Nu v-am întrebat, dar ar trebui adăugat că…
Institutul Cultural Român de la Beijing, deocamdată singurul institut din Asia, dorește să strălucească și să vorbească despre arta românească, despre România nu numai în China, ci pe tot continental asiatic – cel mai popular continent al lumii de azi.
Print