Succesul; măsurat în aplauze la scenă deschisă şi ovaţii la final de spectacol, cuantificat în numărul de reprezentaţii cu casa închisă, certificat de aprecierea breslei şi, mai nou, în numărul de check-in-uri şi postări ale bloggerilor. Succesul este ţinta precisă a fiecărei noi montări aprobate în repertoriul unui teatru. Dar nu există nicio reţetă sigură şi nici calitatea ingredientelor nu garantează reuşita produsului finit. Gustul publicului este atât de imprevizibil, de permeabil şi, totodată, uşor de convins, încât dacă un spectacol nu pretinde a fi mai mult decât este, fără a depăşi, însă, norma, poate fi considerat un succes. Evenimentele stagiunii se pot număra pe degetele de la o mână; vremea marilor spectacole a trecut. Ne bucurăm reţinut pentru fiecare producţie, oricât de cuminte, care nu mizează pe stridenţe aberante şi care se mulţumeşte a fi cinstită.
Sintagma „bulevardieră cinstită” nu are nimic peiorativ. Este maximul de apreciere a unui spectacol care nu îşi propune mai mult decât să bucure publicul preţ de o seară. Se râde mult, oamenii se relaxează preţ de două ore, se amuză de situaţii comice şi de încurcături cu final fericit, ies din sală cu zâmbetul pe buze şi le recomandă prietenilor să vină la rândul lor – iată cum arată succesul. „Fazanul” de Georges Feydeau în regia lui Alexandru Mâzgăreanu montat la Teatrul Nottara este un spectacol de potenţial succes. Are toate calităţile unei comedii bulevardiere asumate, care îşi atinge maximul din ce-și propune.
În primul rând este o reuşită din punct de vedere estetic: decorul semnat de Ştefan Caragiu şi costumele imaginate de Alexandra Mâzgăreanu sunt foarte tonice şi plasează acţiunea într-un spaţiu colorat, puternic prezent şi fără nicio pojghiţă de praf septic. Apoi accentele muzicale create de Alexandru Suciu, inspirate, parcă, din ludicul desenelor animate punctează cu efect comic replicile şi animă şi mai mult acţiunea. Ritmul este bine construit, mecanismele funcţionează în parametri optimi, iar gagurile nu suprasolicită structura. Alexandru Mâzgăreanu şi-a strunit bine originalitatea creatoare şi nu a abuzat de invenţii scenice – cu multă cumpătare, mizând pe jocul actorilor şi pe spaţiul pe care l-a creat, a lăsat textul să îşi spună povestea şi a punctat în tuşe temperate zonele de interes.
„Fazanul” este un spectacol rotund, egal cu sine însuşi, care nu promite a fi altceva decât entertainment de bun gust. Fără a băga degetul în ochi spectatorului, fără pretenţia de mare spectacol, dar cu precizie profesionistă. Jocul actorilor completează exact acest puzzle în care textul este upgradat şi prezentat în haine haute couture. Fără stridenţe sau exces de zel, mizând pe simţul umorului personal şi pe relaţiile construite ca un joc de ping-pong de performanţă, actorii se completează şi alcătuiesc o echipă cât se poate de omogenă. Este reconfortant să poţi observa pe scenă acea alternare din jocul de volei în care preluarea este urmată de pasă la fileu şi apoi de atacul final aducător de puncte. Cu multă generozitate, fiecare ştie când să servească sau să puncteze decisiv. Jocul asumat, voit îngroşat, dar bine controlat, specific acestui gen de spectacol, este numitorul comun al tuturor interpreţilor. În acest tablou de familie echilibrat există şi chipuri mai pregnante pe care le reţii: Şerban Gomoi (Pontagnac) pentru febrilitatea ludică şi alura stângace a acestei caricaturi de Don Juan, Cătălin Babliuc (Redillon) pentru carisma sa de seducător fără noroc, Diana Roman (Maggy) pentru energia debordantă şi debitul verbal al englezoaicei temperamentale şi Liviu Chiţu (Jean/ Victor/ Gerome) pentru versatilitatea de a interpreta unitar, dar perfect decupat şi bine definit cele trei personaje cărora le găseşte o trăstură distinctivă, dar foarte pregnantă.
„Fazanul” este genul de spectacol pe care mizează Teatrul Nottara. Comedia bulevardieră, percepută ca fiind un gen uşor, este pe cât de căutată şi gustată de public, pe atât de greu de transformat într-un produs artistic cu greutate. O comedie în care soţii şi soţiile se înşală reciproc şi se încurcă în minciuni până la confuzia generală din care singurul perdant este cel care a dat startul nebuniei nu îşi poate dori mai mult decât să bucure cât mai multe săli pline. Iar premisele pentru un asemenea succes există. Aşadar, ţinta are toate şansele să fie atinsă. 100 de puncte. Succes.
Teatrul Nottara, București
„Fazanul”, de Georges Feydeau
Traducerea: DORU MAREŞ
Regia: ALEXANDRU MÂZGĂREANU
Decorul: ŞTEFAN CARAGIU
Costumele: ALEXANDRA MÂZGĂREANU
Muzica: ALEXANDRU SUCIU
Distribuția:
Vatelin – GABRIEL RĂUȚĂ
Pontagnac – ŞERBAN GOMOI
Redillon – CĂTĂLIN BABLIUC
Soldignac – ALEXANDRU SUCIU
Lucienne – SORINA ŞTEFĂNESCU
Clotilde Pontagnac – LAURA VASILIU / RALUCA GHEORGHIU
Clara – LAURA VASILIU / RALUCA GHEORGHIU
Maggy – DIANA ROMAN
Pinchard – ION HAIDUC
Doamna Pinchard – CRENGUŢA HARITON
Armandine – IOANA CALOTĂ
Jean/Victor/Gerome – LIVIU CHIŢU
Comisarul – ALEXANDRU MIKE GHEORGHIU
Fotografii Alexandra Mâzgăreanu
Print