Ne plac extremele. Din ce în ce mai mult marginalul acaparează teren preţios şi se insinuează în centrul existenţelor noastre tot mai contorsionate. Sportul extrem, muzica ascultată cu volumul împins la extrem, viaţa trăită la extrem. Echilibrul aproape că a devenit un termen caduc şi folosit doar în discuţii despre spiritualitate. Toţi căutăm bezmetici cool-ul din experienţele comune şi am inventat un exchange unde ne vindem ieftin liniştea pe câteva teribilisme de efect. Tot acolo facem troc şi cu sentimentele pe care le schimbăm pe experienţe. Un kilogram de iubire pentru câteva grame de vizibilitate pe Facebook. Repere date este cap, modele amputate, valori şterse cu guma de la capătul creionului ieftin. Şi nimic autentic în schimb. Doar imagini pixelate şi lumina rece a gadgeturilor.
„Dragoste şi informaţie” de Caryl Churchill montat de Irina Crăiţă-Mândră în cadrul programului 9G la TNB este un spectacol care surprinde exact această degringoladă intelectual-afectivă a omului prea grăbit să mai construiască ceva durabil. Vieţile ne-au devenit modulare. Suntem copiii multi-tasking ai zorilor unui secol grăbit să ne dea gata pe toţi într-o epidemie de burn-out. Şi dacă nu avem o agendă încărcată şi nu ne organizăm cu planner-ul în mână, Doamne, atunci cum oare să ne putem descurca în acest hăţiş numit viaţă? E înfricoşător să îţi permiţi să îţi dai timp să te gândeşti că primele telefoane la care vorbeai cu bunicii aveau receptor şi roată la care formai un număr pe care îl reţineai tu cu mintea ta. Dar eşti prea grăbit pentru nostalgii şi, în plus, te ia cu ameţeală când îţi dai seama cât de departe s-a ajuns într-un timp atât de scurt. Iei mai bine o pastilă şi te calmezi.
În această realitate virtuală devenită viaţa noastră aşa cum e ea, iubirea nu mai e altceva decât încă un episod, o căsuţă de bifat pe un formular, o experienţă extremă, o alegere, orice, numai sentiment nu. Schimb de informaţie genetică, poate. Dar pentru cheesyness dintr-ăsta depăşit în care ne ţinem de mână romantic pe o bancă la lumina lumnii, în mirosul de tei şi ne extaziem de cum cântă broaştele pe lac… hai să fim serioşi; selefie, check-in, tag şi feeling in love with. Economic, igienic şi eficient. Am rezolvat-o şi cu task-ul ăsta şi trecem la următorulpe listă: shopping, networking, socialising… de fapt şi dragostea are agăţat un „ing” în coadă în To do list-ul din care tot bifăm activităţi vitale pentru mica noastră corvoadă numită generic „viaţă”.
Spectacolul Irinei Crăiţă-Mândră te face să te gândeşti la această stare paradoxală în care ne grăbim formal şi vegetăm în fond. O succesiune de scene scurte pe care la început vrei cu încăpăţânare să le legi cumva între ele. Cauţi conexiunea dintre personaje preţ de jumătate de oră pentru ca apoi să renunţi să mai fii deştept. Nu e nicio legătură între domnișoarele din lift şi cele două cupluri care se înşală reciproc. Băiatul care pur şi simplu nu simte durerea din naştere nu se află în niciun grad de rudenie cu bărbatul care nu îşi mai recunoaşte propria soţie. Şi nici cuplurile care se perindă prin acelaşi pat nu au nimic în comun – doar scândura pe care îşi consumă experienţele la orizontală. Poveştile sunt de sine stătătoare şi, totuşi, spun aceeaşi mare şi tristă epopee contemporană a singurătăţii noastre comune consumate în faţa unor ecrane care ne ţin loc de minte şi suflet. Fluidul care leagă aceste scene dispersate este dens şi consistent. Scenografia Cezarinei Iulia Popescu este folosită cu inteligenţă, umor şi creativitate şi se transformă datorită light-designului semnat de Cristian Ciopată în spaţii de sine stătătoare, bine delimitate şi cu personalitate proprie. De fapt, cele mai importante atu-uri ale acestui spectacol sunt exact inteligenţa, umorul şi creativitatea. Un text modular, nu foarte ofertant ca structură, ci mai degrabă inconfortabil pentru public, cu capcana facilului inclusă la pachet, se poate dovedi un schelet solid pe care să construieşti un spectacol funcţional sau o schiţă şi atât. Fără prea multă putere de seducţie în sine, cu un mesaj clar, însă repetat până la epuizare în ultimii ani în care ne tot lamentăm, constatăm şi nu facem nimic concret pentru a ne schimba măcar prostul obicei de a sta pe Facebook la cină, scenariul a funcţionat ca un fundal mozaicat peste care straturile de interpretare au putut adera şi au creat o structură unitară.
Voicu Aaniţei, Nicholas Caţianis, Alexandru Călin, Cristina Drăghici, Dana Marineci şi Lavinia Pele s-au mulat pe acest model disipat şi au creat individualităţi clare fiecărui personaj interpretat. Firescul şi naturaleţea sunt cele două constante în interpretare, iar între ele a fost loc de mici pulsiuni de originalitate şi umor. Nu e loc de mari creaţii actoriceşti în câteva minute de dialog şi nici de o dezvoltare a relaţiilor în aşa fel încât să dea senţazia de statornicie. În acest soi de scene-blitz degajarea e o virtute, iar minimalismul, economia de mijloace şi celebrul „tu în situaţia dată” sunt cele mai juste ustensile actoriceşti pe care cei din distribuţie le-au folosit abil şi cu farmec personal.
„Dragoste şi informaţie” este un spectacol modular aşa cum ne-a devenit şi viaţa. Poveşti trăite pe fugă într-un lift sau pe un pat incomod vin la rând în ritm alert. Sound design-ul semnat Alexandru Suciu şi coregrafia lui Ştefan Lupu leagă toate aceste mementouri cu un nod strâns de plus valoare estetică şi îndoaie segmentul fragmentelor înşirate pentru a întregi cercul spectacular. Un spectacol-oglindă care vorbeşte criptat, pe limba celor care au uitat să privească ochi în ochi şi se ascund în spatele marilor mici ecrane.
Teatrul Național București – 9G
„Dragoste şi informaţie” de Caryl Churchill
Traducere: Irina Crăiţă-Mândră
Regie: Irina Crăiţă-Mândră
Scenografie: Cezarina Iulia Popescu
Coregrafie: Ștefan Lupu
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Muzica originală: Alexandru Suciu
Sound design: Alexandru Suciu
Video mapping: Iustin Andrei Surpanelu, Mihai Apostu, Dimitris Palade
Light design: Cristian Ciopată
Sunet: George Puiu
Regizor scenă: Daniel Buglea
Distribuție: Voicu Aaniței, Nicholas Cațianis, Alexandru Călin, Cristina Drăghici, Dana Marineci, Lavinia Pele