Raluca Rădulescu: Sper ca aceste volume să clarifice „o dată pentru totdeauna” ce, cum şi de ce este mult lăudatul şi hulitul „sistem al lui Stanislavski”

3

Raluca Rădulescu, acasă la Stanislavski…

Este realizator la Radio România Cultural, unde o puteţi asculta zilnic: emisiuni despre teatru, reportaje de la faţa locului de la multe festivalurile de teatru din ţară şi din străinătate, interviuri şi dialoguri cu actori şi regizori, poveşti şi călătorii… Raluca Rădulescu este doctor în filologie şi unul dintre cei mai importanţi traducători din limba rusă. Anul acesta a primit Premiul Special la Gala UNITER pentru traducerea volumului întâi din „Munca actorului cu sine însuși” de Konstantin Sergheevici Stanislavski. Volumul al doilea al lucrării, tradus pentru prima oară integral în limba română, și publicat la Editura Nemira, în Colecția Yorick, va fi lansat joi, 30 octombrie, la ora 16.00, la Ceainăria ARCUB, în cadrul Festivalului Național de Teatru. Până atunci, un scurt dialog cu Raluca Rădulescu despre ce înseamnă să traduci din Stanislavski, ce rămâne după această experiență și ce schimbări se pot petrece în cel care se apleacă asupra unei scrieri de o asemenea importanță, dându-i o viață nouă într-o altă limbă.

După traducerea primului volum din Munca actorului cu sine însuși spuneai că această carte ți-a modificat perspectiva asupra teatrului. A rămas valabil sentimentul după cel de-al doilea volum sau s-a diluat?

Dimpotrivă, cred că s-a intensificat privirea aceasta prin ochii unui mare artist şi teoretician, pentru că în al doilea volum sunt aprofundate anumite aspecte ale muncii actorului, sunt abordate şi unele noi, care, parcurgându-le, mi-au făcut să-mi dau seama o dată în plus de cât de multe calităţi umane şi artistice are nevoie un actor. La un moment dat, Stanislavski vorbeşte despre „criticul cârcotaş”, cel veşnic nemulţumit, aspru şi crud, rece şi indiferent. Acele pagini m-au marcat cel mai tare şi imaginea personajului construit de… elevul lui Stanislavski mă va însoţi de acum înainte în fiecare teatru, sală de spectacol sau de repetiţie în care voi intra, pentru că, deşi critica sănătoasă şi constructivă ne este tuturor vitală, sunt convinsă că artiştii au nevoie în primul rând de toleranţă, încurajare, încredere şi dragoste, mai cu seamă că de multe ori artiştii, aceşti „copii mari”, simt şi văd perfect sinceritatea/nesinceritatea, bucuria/afectarea noastră. Mi se pare că traducerea acestei cărţi m-a învăţat să fiu mai răbdătoare, mai tolerantă şi să privesc cu mai multă seninătate şi înţelegere un spectacol, pe creatorii lui (actori, regizori, scenografi, muzicieni, tehnicieni etc.), teatrul în general.

Ce aduce nou, din punctul tău de vedere, acest al doilea volum, niciodată publicat integral până acum în România?

Întâi de toate, sper ca acest volum şi, de fapt, ambele volume să clarifice „o dată pentru totdeauna” (cum adesea spune autorul însuşi) ce, cum şi de ce este mult lăudatul şi hulitul „sistem al lui Stanislavski”. În al doilea rând, anexele, traduse abia acum în limba română, reiau şi punctează mai amănunţit o parte dintre temele abordate în ambele volume, oferă şi o latură mai practică, exerciţii, étude-uri, propuneri concrete pentru alcătuirea unei programe într-o şcoală de teatru, pentru alcătuirea unei trupe etc. Şi poate trebuie menţionat şi faptul că aceată variantă de organizare a materialelor adunate de K.S. Stanislavski pentru al doilea volum al Muncii actorului cu sine însuşi, realizată la începutul anilor 1950 a fost cel mai mult folosită pentru ediţiile succesive publicate în Rusia, în ultimii mai bine de şaizeci de ani.

600p400Te-ai gândit că ești un fel de descoperitor de drumuri, că aduci pentru prima dată în România un text care a schimbat istoria teatrului?

Nu mi-am pus chiar deloc problema aşa. Pot să povestesc un moment simpatic şi care cred că răspunde cel mai bine la întrebare: la începutul lunii martie, când lucrul la acest al doilea volum înainta destul de greu şi nu mă simţeam deloc descoperitor de drumuri, ci mai degrabă un rătăcitor printre cuvinte şi au început să curgă telefoanele, sms-urile şi mail-urile de felicitare pentru Premiul UNITER acordat primului volum, am fost tare nedumerită şi chiar uşor agasată că nu înţelegeam de ce toată lumea era atât de entuziastă, când eu eram mai degrabă descumpănită de munca imensă pe care încă o aveam de făcut şi nu voiam decât să fiu lăsată în pace să lucrez… Mi-a trebuit ceva timp să… respir adânc şi să mă bucur de acel moment. Ştim cu toţii că este un timp pentru toate şi probabil că acum era timpul ca Munca actorului cu sine însuşi să apară într-o ediţie completă şi în limba română. Mă gândesc că întâmplarea sau poate norocul au făcut ca eu să fiu împlicată în această „muncă…cu sine” de traducere, care necesită, exact ca actoria, după cum spune Stanislavski, mult „antrenament şi disciplină” şi nu pot decât să mă bucur.

Care au fost momentele de cumpănă la acest al doilea volum?

Să ne mai aducem aminte şi de… rele? Parcă le-am şi uitat deja. Dar au fost destul de multe şi luate foarte în serios. Ştiu că, dacă aş mai putea face modificări, le-aş face şi în clipa asta şi peste un an şi peste doi şi peste şapte… Mi se pare că paginile despre tempo-ritm mi-au pus la încercare nu neapărat cunoştinţele de limbă rusă şi de limbă română, cât răbdarea, tenacitatea şi… prietenii! De exemplu, un prieten român, pianist şi profesor, cu studii la Academia Rusă de Muzică „Gnessin” din Moscova, îmi spunea că un termen sau altul nu există şi că… mă invită să fiu creativă şi să inventez şi eu, aşa cum a făcut şi Stanislavski în urmă cu 70-80 de ani. O prietenă rusoaică, profesoară de limbă rusă la Moscova, mă întreba nedumerită cum cred eu că pot transpune într-o limbă străină un limbaj pe care, pe alocuri, nici un rus nu l-ar mai înţelege astăzi şi îmi oferea ca soluţie tot adaptarea. Mi s-a întâmplat şi ca după ce am întrebat pe toată lumea şi am epuizat toate dicţionarele posibile fără să găsesc de unde ar putea veni un termen să primesc un telefon la miezul nopţii de la o prietenă lipoveacă, profesoară de rusă şi română, care să-mi spună că şi-a dat seama de unde ar putea veni rădăcina acelui cuvânt, pe care o mai auzise într-un cuvânt vechi, folosit de mama ei, dar fără vreo legătură cu teatrul şi, pornind de acolo, am reuşit să găsesc soluţia de traducere… Mi s-a întâmplat şi ca după îndelumgi căutări să găsesc soluţia într-un… spectacol, chiar pe scenă, la teatru… Acum mi se pare amuzant ce povestesc, dar toate au fost momente dificile şi delicate. Şi mai trebuie să spun că aceste cumpene, indiferent cât de mici sau mari, justificate ori imaginate, au fost depăsite şi graţie sprijinului moral şi intelectual necondiţionat al unui „OM adevărat, autentic”, cum ar spune Stanislavski, actorul şi profesorul Miklós Bács, un fel de Torțov contemporan… Adâncă plecăciune, profu’!

4Dacă te-ai întâlni azi cu Stanislavski, ce i-ai spune și ce l-ai întreba?

O-ho-ho! De fapt, anul acesta chiar m-am întâlnit cu Stanislavski. La el acasă. I-am făcut o vizită… la „Casa memorială K.S. Stanislavski” din Moscova şi i-am oferit primul volum din Munca actorului… A fost o întâlnire specială poate şi pentru că oamenii de acolo au făcut-o aşa, declarându-se impresionaţi de ideea de traducere, de ediţie, de cartea pe care o ţineau în mână şi nu le venea să creadă, dar mai cu seamă pentru că în acea casă Kostantin Sergheevici a trăit multă vreme împreună cu familia sa, pentru că acolo îşi primea prietenii, acolo lucra, acolo şi-a creat o mică sală de spectacol şi doar întâmplarea a făcut ca eu să ajung în lipsa lui, era puţin plecat de acasă, dar era prezent în fiecare obiect şi în fiecare colţ de cameră. Acolo am găsit un Stanislavski-om, şi nu doar un autor, un nume pe o carte… Cred că atunci i-aş fi pus zeci de întrebări despre lumea lui, despre teatru şi despre artişti din acele vremuri, dar acum m-aş limita la a-l ruga să ne traducă într-o limbă rusă contemporană cel puţin câţiva termeni, câteva concepte, doar cât să ne asigurăm că l-am înţeles, ghicit, citit corect…

Print

Un Comentariu

  1. Donkeypapuas 28/10/2014

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.