Vineri, 4 martie, s-a inaugurat la Bonn, în Germania, o expoziție dedicată artei dansatoarei și coregrafei Pina Bausch, fără de care dansul nu ar fi arătat la fel în mileniul III.
Cunoscuta artistă plecată dintre noi în 2009, în urma unei boli necruțătoare, a făcut în ultimii ani obiectul a numeroase manifestări artistice, multe cu o dimensiune comemorativă. Și de data aceasta, dansatori cu care a lucrat și colaboratori apropiați și-au unit forțele pentru a crea un discurs care să ofere o incursiune în arta celebrei creatoare.
Până pe 24 iulie expoziția „Pina Bausch and the Tanztheater” își așteaptă vizitatorii la Bundeskunsthalle din Bonn, propunându-le un eveniment amplu, conceput din mai multe componente care să le dezvăluie tuturor iubitorilor de artă contemporană câte ceva din universul dansatorei admirate de atâția artiști de azi. Pornind de la convingerea că o expoziție nu are cum să pună în lumină originalitatea, forța și importanța creației Pinei Bausch, organizatorii, printre care Salomon Bausch, fiul artistei, propun o incursiune multimedia care să reveleze câteva piese din puzzle-ul care a fost cariera artistei.
Una dintre liniile de forță ale expoziției, care cuprinde și conferințe și workshopuri, o reprezintă o reconstituire a sălii de repetiție folosite de compania de dans căreia Pina Bausch i-a dedicat ani din viață: Lichtburg, spațiu aflat într-un cinematograf din Wuppertal, în stilul anilor ’50. Reconstituit acum la sala din Bonn, între pereții îmbrăcați în pânză verde, luminată difuz de lămpi prelungi, printre costume atârnate pe urmerașe, laboratorul de creație în care Pina Bausch a atras dansatori din diferite țări, împreună cu care a creat performance-uri și evenimente artistice într-un nou limbaj artistic, invită la interogații în primul rând despre felul de a face artă ales de artista reprezentată în posteritate și de un scurt autoportret: „Trăiesc ca să dansez”. În laboratorul reconstituit vor avea loc până pe 24 iulie prelegeri, discuții, cursuri de dans și ateliere, cei doi curatori ai expoziției, Salomon Bausch și Miriam Leysner, mergând pe ideea că e important ca publicul să intre în contact viu cu oameni care au avut experiențe comune cu Pina Bausch și cunoscători ai operei sale.
În afara laboratorului reconstruit pentru acest eveniment, sunt expuse bucăți de hârtie cu notițe, însemnări și întrebări ale artistei, așa cum au fost ele descoperite în documentele personale. Printre ele, întrebări pe care artista le punea dansatorilor în sesiuni de lucru și la repetiții, întrebări scrise de mână la care ei trebuiau să răspundă fără cuvinte, prin mișcare.
Fotografii documentare, din călătorii, spectacole și experimente artistice însoțesc construcția propusă de cei doi curatori care, cercetând bogata arhivă a coregrafei, au redescoperit discursul susținut la primirea Premiului Kyoto în 2007 și au considerat că el surprinde revelator substanța operei sale, așa că l-au integrat în expoziție, unde vizitatorii îl pot asculta în diferite momente și din diferite unghiuri.
Câteva dintre spectacolele care au făcut-o celebră sunt integrate în conceptul ales și înregistrările lor se difuzează la anumite momente. În septembrie retrospectiva va ajunge și la Berlin, unde va fi prezentată la Muzeul Martin Gropius Bau. La Théâtre de la Ville de la Paris, cu care Pina Bausch a avut o strânsă colaborare, amatorii vor putea vedea „Agua” în intervalul 7-15 mai, iar la Théâtre du Châtelet toți iubitorii dansului vor putea urmări „Auf dem Gebirge hat man ein Geschrei gehört” în 20-16 mai. Între 6 și 9 iunie la Arenele din Nîmes vor rula în aer liber înregistrările a două spectacole majore din creția artistei: „Café Müller” și „Le Sacre du printemps”.
Foto: Maarten Vanden Abeele
Print