Pe 9 aprilie, Teatrul Mic propune publicului o nouă premieră, o piesă inedită în România, Rendez-vous pe Lună de Alexandr Galin, în regia lui Gelu Colceag.
Din distribuție fac parte actorii cunoscuți ai trupei, Dan Condurache, Ruxandra Enescu și Claudiu Istodor, alături de Valentina Popa și Ana Bianca Popescu, recent nominalizată la un premiu UNITER.
Scenografia este creația Ioanei Pashca. Muzica originală îi aparține lui Jean-Victor Piloiu, iar coregrafia este semnată de Furnica. Daniel Klinger este creatorul light designului, de pregătirea muzicală s-a ocupat Nadia Trohin, iar Vlad Corbeanu este asistent regie și semnează montajul video.
Dramaturg al perestrokăi, Alexandr Galin este jucat în întreaga lume, iar textele sale, împletire de metaforă și realism, au făcut să fie comparat cu A. P. Cehov. Despre „Rendez-vous pe Lună” ne spune: „Este o poveste universală. Luna însăși, și spațiul, controlează piesa, și pe fete. Ele sunt ca praful ceresc. Înțeleg ce înseamnă legile gravitaționale și pentru ele; pe fete le atrage Luna, treptat, le purifică, pentru că înțeleg cât de înspăimântător poate fi pe Pământ. Am inventat o situație în care omul se alătură veșniciei și devine nemuritor. Despre asta este și Rendez-vous pe Lună. Cei doi foști cosmonauți, cu treizeci de ani în urmă, când erau tineri și se pregăteau să zboare către Lună, erau deja conectați la nemurire, la Marea Rusie, la Măreața Idee. Iar acum îi văd ca doi bătrâni, iar unul dintre ei încă ține la acea idee, încă visează.”
Regizorul Gelu Colceag este la a patra montare scenică a unui text de Galin, text care vorbește: „despre nevoia de visare, despre posibilitatea eșecului, despre capacitatea de adaptare, despre relația cu un prezent amoral. Cei doi, cosmonautul Bogdanov și astrofizicianul Trauberg, au plecat din același punct. Dar unul ( mai puternic) și-a asumat eșecul și s-a adaptat, altul (mai vulnerabil) a rămas marcat pe viață de posibilul mare succes ratat și s-a ratat. De fapt, amândoi au eșuat, dar în continuare au visat! Deși frumosul vis s-a transformat într-un coșmar. Nu credeți că seamănă cu experiențe pe care fiecare din noi le-am consumat? Nu credeți că gustul amar al nostalgiei unui vis nerealizat revine periodic, necenzurat?”