Cocor și egretă, care alunecă cel mai bine cu o înghițitură de vin. Sunt câteva dintre ingredientele unei mese bune pentru misteriosul rege Richard al III-lea, ticălosul intrat în posteritate cu reprezentarea pe care i-a creionat-o înverșunat William Shakespeare. Doar doi ani de domnie și o posteritate infinit mai lungă, cu descoperiri care survin rar.
Una dintre aceste situații rare este relatată în ediția de duminică, 17 august, a cotidianului britanic „The Independent“. Invocând o cercetare recentă, efectuată de universitari din Marea Britanie, publicația susține că monarhul machiavellic, așa cum apare la Shakespeare, conducătorul ajuns pe tron cu prețul câtorva crime, se bucura zdravăn pe viață, iubind nespus aburii și gustul alcoolului, glumele deșănțate și ospețele zgomotoase.
După ce a ajuns la putere, fiind înscăunat în anul 1483, Richard al III-lea s-a aruncat cu voluptate în orgii și în festinuri excentrice, stropite din belșug cu vinuri scumpe și delectându-se cu mâncăruri exotice, adesea din carne de știucă, lebădă, egretă sau bâtlan. Potrivit descoperirilor făcute de cercetătorii de la British Geological Survey și University of Leicester, portretul real al lui Richard al III-lea corespunde considerabil cu portretul shakespearian al personalității istorice. De la moartea sa, survenită pe 22 august 1485 în Bătălia de la Bosworth Field, au trecut peste 500 de ani până când, în august 2012, i s-au găsit rămășițele sub o parcare din Leicester.
Datorită acestei descoperiri s-au putut face analize și teste științifice. Cercetătorii afirmă într-un număr recent al publicației „Journal of Archaeological Science“ că în ultimii ani de viață conducătorul s-ar fi dedat la din ce în ce mai multe delicii gastronomice cu pește și carne de pasăre sălbatică, precum și la din ce în ce mai mult alcool, devorat în ospețe lungi. „Azotul arată o creștere a cantității de carne și de proteine, precum și a cantității de carne de pește. În cazul lui Richard al III-lea, am descoperit un consum extrem, neîntrecut la niciun alt medieval de rang înalt“, a explicat Angela Lamb, geochimist la British Geological Survey, potrivit sursei citate. Richard al III-lea mânca mai bine decât orice nobil la putere și bea cam o butelcă de vin pe zi, adică în jur de trei litri, cel puțin în ultimii ani, o cantitate mult peste media consumată în epoca medievală.
Bun autor de legi, dar nemilos criminal ori de câte ori își simțea puterea amenințată, așa cum a susținut Francis Bacon, Richard al III-lea a murit la 32 de ani și a lăsat în urmă destule legende și întrebări și mai multe. Sălbaticul care ar fi renunțat la orice de dragul puterii, cum l-a descris David Hume, a continuat să existe în posteritate așa cum l-a înfățișat Shakespeare, în tușe groase, deși istoricii dornici să-l reabiliteze n-au lipsit.
Aceștia vor avea de lucru în continuare, căci întrebările nu și-au găsit răspunsuri definitive, iar controversele nu au încetat. Dimpotrivă, în ultimii ani au izbucnit din nou. Până pe 26 martie 2015, când este programtă înmormântarea rămășițelor pământești ale lui Richard al III-lea în Leicester Cathedral, mai e timp de clarificări și procese. Însăși propunerea de a organiza un astfel de ritual a atras opoziția unor urmași colaterali, care au susținut că monarhul ar trebui înhumat la York, așa cum și-ar fi dorit.