am iubit trei femei:
una e de-acum bătrână
și-i seamănă din ce în ce mai mult Morții,
una e lângă mine
amintindu-mi că și ea va muri
oficiază carnal
oculta prezență a Morții,
una a rămas în orașul acela bolnav
și plânge sângele meu după ea
căci n-o voi mai atinge
cum nu voi mai atinge tronul Morții:
o voi numi Rimaya
și-n numele ei voi pluti
ca un sicriu de nufăr
până ce mă va opri cu pieptul
o lebădă!