„Ace și Opiu”, în regia lui Robert Lepage, „geniul regiei mondiale contemporane”, cum l-a numit Peter Brook, se va juca sâmbătă, 5 mai, și duminică, 6 mai, la Festivalul Internațional Shakespeare, Craiova. Spectacolul, prezentat de compania Ex Machina din Canada, este prezent pentru prima data în România.
Într-un decor de imagini impresionant, la fel de captivant ca și reprezentația în sine, Robert Lepage revine, la 20 de ani de la prima punere în scenă, cu piesa „Ace și Opiu”. Într-o noapte, în 1949, în avionul care îl aducea înapoi în Franța, Jean Cocteau scrie „Lettre aux Américains” („Scrisoare către americani”), în care fascinația și dezamăgirea se împletesc: tocmai ce descoperise New York-ul, unde își prezentase cel mai recent film de lung metraj „L’Aigle à deux têtes” („Vulturul cu două capete”) . În același timp, Miles Davis vizitează pentru prima dată Parisul și aduce cu el pe bătrânul continent be-bop-ul. Fanii francezi ai jazz-ului sunt extatici. În timp ce notele din „Je suis comme je suis” („Sunt ceea ce sunt”) plutesc în aer, Juliette Gréco îl primește în brațele sale.
Patruzeci de ani mai târziu, în hotelul La Louisiane din Paris, un singuratic din Québéc încearcă în zadar să uite de fostul iubit. Suferința protagonistului reflectă dependența de opiu a lui Cocteau și cea de heroină a lui Davis. Într-un decor impresionant, Robert Lepage revine, la 20 de ani de la prima punere în scenă, cu „Ace și Opiu”. O scenografie nouă, imagini originale și un acrobat care întregește scena, completând cuvintele lui Cocteau și reprezentația delicată și ingenioasă a lui Olivier Normand. Rezultatul este o producție cu efecte fascinante, o călătorie în noaptea care încântă şi călăuzeşte spre lumină.
Versatil în toate formele de teatru, Robert Lepage este nu numai un maestru al regiei, ci și un talentat dramaturg, actor și regizor de film. Abordarea sa teatrală, extrem de creativă și originală, i-a adus recunoașterea internațională, care a zdruncinat din temelii dogma orientării clasice, în special prin utilizarea tehnologiilor moderne. Dintre piesele marcante puse în scenă amintim: „Trilogia Dragonilor”, „Ace și Opiu” – piesa de suflet, „Partea îndepărtată a Lunii”, „Proiectul Andersen” și „887”; spectacole de operă precum: „Damnarea lui Faust”, „Privighetoarea și alte fabule scurte”, „Inelul Nibelungilor” și „Dragoste de departe”.
În 1994, când Robert Lepage își roagă colaboratorii să îl ajute să găsească un nume potrivit pentru compania nou înființată, impune o singură condiție: cuvântul teatru să nu facă parte din acest nume. Ex Machina apare, așadar, ca o companie interdisciplinară ce reunește actori, scriitori, scenografi, tehnicieni, cântăreți de operă, păpușari, graficieni, artiști din domeniul audiovizual, contorsioniști și muzicieni.
Echipa de creație Ex Machina este de părere că artele spectacolului – dansul, opera și muzica – trebuie îmbinate cu reprezentații artistice înregistrate – film, audiovizual și multimedia. Apare astfel necesitatea organizării de întâlniri între cercetători și dramaturgi, între pictori și arhitecți, între artiștii din Québec și restul lumii, generând, fără doar și poate, noi forme de artă. Ex Machina dorește să lanseze această provocare și să devină un laborator, un incubator pentru o nouă formă de teatru, care să ajungă și să fie trăită de publicul mileniului nou.
Print