Robert Lepage și-a anunțat încă de anul trecut un proiect de amploare: o serie de patru spectacole, pornind de la patru piese bazate pe o suită ca acelea din jocul de cărți. Scenariul l-a scris împreună cu Sylvio Arriola, Carole Faisant, Nuria Garcia, Tony Guilfoyle, Martin Haberstroh, Sophie Martin şi Roberto Mori, iar proiectul a fost încurajat de festivalul Artelor de la Toronto și a demarat la început de an cu câteva reprezentații ale primului spectacol în Spania, Germania și Marea Britanie.
Este vorba despre producția Playind Cards 1: Spades/ Jeux de cartes 1: Pique, despre care scrie Christophe Bident în cel mai recent număr al revistei Le Magazine Littéraire, spectacol realizat de Ex Machina, compania de creație multidisciplinară înființată de talentatul regizor și dramaturg cunoscut pentru exploatarea intensă a noilor tehnologii și preocuparea constantă pentru istoria contemporană. De pe 19 martie până pe 14 aprilie, la Théâtre de l’Odéon de la Paris spectatorii pot vedea această primă componentă a proiectului ce se va derula până în 2015.
Militant pentru adaptarea categorică a teatrului, a mijloacelor și a scopurilor sale, la realitatea de azi, Robert Lepage a dorit să pornească de la o utilizare strictă a spațiului, element vital al creației teatrale. Și a povestit astfel: „Am vrut să fac un spectacol din cercuri concentrice. Să se adune oamenii într-un cerc mic, după care acesta să se lărgească, să devină un forum, o arenă. Știam că astfel voi fi nevoit să dezvolt teme ciclice, să mă sprijin pe cronologii, pe deplasări fără început și fără sfârșit, pe istorii perpetue, cu alte cuvinte. Prima imagine care mi-a venit în minte a fost o masă rotundă la care se joacă cărți, ale cărei dimensiuni variază… Jocul de cărți invită la o anume dispunere în jurul unei mese rotunde, te face să explorezi anumite aspecte despre pariuri, despre temporalitate, despre noroc. Se întâmplă adesea ca aceste teme să ne pună în situații circulare. Când am început lucrul, am avut nevoie și de un pătrat în mijlocul cercului: simbol al civilizației, al omului care-și impune matematica într-o lume mai organică (…) În cele din urmă, când ai ambiția de a face un spectacol care să povestească o istorie a lunii, una ce se vrea universală, e mult mai ușor să lucrezi într-un spațiu care nu e doar circular, ci și sferic. (…) Am lucrat cândva în circ și poate de asta mi-am dat seama că felul în care istorisim povești e mai degrabă vertical. Ceea ce îi este propriu teatrului: în centru se află istoria omului, aspirațiile lui stau undeva sus, iar jos sunt demonii sau preocupările lui“.
Odată intrați în sală, spectatorii se trezesc de jur împrejurul unui cilindru mare, ce va fi scena pentru cei șase actori din distribuție. Trape de diverse forme, care se ridică și coboară. Sus, aproape două sute de proiectoare și patru monitoare, care vor coborî jucăușe, modificând mereu decorul. Jos, câteva fotolii lângă cilindru, suport pentru recuzită. Din elemente concrete și din sugestii video Robert Lepage creează o saună, un aeroport, o cameră de hotel, un bar, o bucătărie pentru micul dejun, deșertul. Astfel se conturează Las Vegasul, spațiu care aduce în prim-plan mai multe probleme acute simultan: libertatea și liberalismul, criza financiară, curajul și lașitatea în situații-extremă, emigrarea ilegală etc. La 60 de kilometri de oraș se află baza militară Al Zubyr, unde soldați din toată lumea, sub comandă americană, fac exerciții din cele mai periculoase. Așadar, o imagine a universului militar, juxtapusă la o imagine a universului comercial. Istorii rupte și viziuni crude. Lumea de azi se configurează în primul spectacol din tetralogia propusă de Lepage, care vrea, după propria mărturisire, ca „spectatorul să simtă că este într-o arenă de circ și trebuie să sprijine o parte sau alta, intrând în dialog cu actorii“. Între oglinzi mincinoase și forme care se schimbă amețitor, spectatorul asistă la o confruntare dintre Las Vegas și Bagdad, între orașul jocului de cărți, care a dus în derizoriu toate valorile autentice ale Occidentului și, orașul bombardat în timpul guvernării lui Bush exact în numele democrației.
Incursiune în istoria recentă și mai ales în efectele ei, văzute și nevăzute, asupra vieților noastre, spectacolul de două ore și jumătate conceput de Robert Lepage și-a început viața și urmează să ajungă în multe teatre din Europa și nu numai.
Print