„Romanță fără ecou” de Ion Minulescu

Iubire, bibelou de porţelan,

Obiect cu existenţa efemeră,

Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră

Pe care te-am lăsat acum un an…

 

Îţi mulţumesc!…

Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…

Ce suflet caritabil te-a păstrat

În lipsa mea,

În lipsa ei,

În lipsa noastră?…

Ce demon alb,

Ce pasăre albastră

Ţi-a stat de veghe-atâta timp

Şi te-a-ngrijit

De nu te-ai spart

Şi nu te-ai prăfuit?…

 

Iubire, bibelou de porţelan,

Obiect de preţ cu smalţul nepătat,

Rămâi pe loc acolo unde eşti…

Să nu te mişti…

Şi dacă ne iubeşti –

O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat –

Aşteaptă-ne la fel încă un an…

Un an măcar…

Atât…

Un singur an…

 

Iubire, bibelou de porţelan!…

Print

Un Comentariu

  1. Violeta 18/10/2017

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.