Maria Seiculescu, Teatrologie, Anul I
Prin construcția sa, spectacolul Romeo și Julieta în regia lui Oskaras Koršunovas din repertoriul OKT, Teatrul Municipal din Vilnius, reușește să ajungă la orice tip de spectator fie el vizat sau neavizat. Spectacolul ce a avut premiera pe data de 12 iunie 2003, la Hebbel Theater, Berlin, ajunge pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” Craiova, dar și pe cea a Teatrului „Bulandra” din București odată cu deschiderea ediției a VIII-a a Festivalului Intenațional Shakespeare, oferind publicului român ocazia sa vadă, deși cu o intarziere de 9 ani, un spectacol complex.
Oskaras Koršunovas este unul dintre cei mai bine cotați regizori, el a fondat în 1999 Teatrul Municipal din Vilnius ce îi va prelua numele (Teatrul Oskaras Koršunovas – OKT) și a reușit să se mențină încă de la început un teatru independent. Spectacolul, Romeo și Julieta, a primit invitații la nenumărate festivaluri în întrega lume. Regizorul alege unul dintre cele mai cunoscute texte shakespeariene și-l aduce în contemporaneitate, afirmând: „Ceea ce mă interesează cel mai mult în această tragedie este modul în care dragostea poate să iasă în față și să înflorească într-o atmosferă de ură sau război, ca în Verona”. Un subiect cunoscut, o temă de interes la orice nivel și o structură dramatică specifică stilului shakespearian sunt aduse în fața publicului român, primul mod în care spectatorul este atras.
Acestora li se adaugă regia care lucrează minunat cu scenografia și light-designul. În viziunea regizorului cele două familii din Verona conduc două pizzerii rivale, astfel încât spiritul italian este adus pe scenă și subiectul își dezvăluie din nou importanța socială în acest context. Este important cum comicul este inserat între momentele de tensiune dramatică, uneori chiar accentuat, având ca exemplu momentul inițial în care fiecare pizzerie își expune marfa sau coborârea lui Romeo de pe scenă împreună cu Benvolio „în căutarea unor fete draguțe”, aducând spectatorul în acel spațiu de joc, și nu în afară, pe un scaun oarecare. Folosirea făinei este o altă idee regizorală care se dezvoltă pe parcursul întregului spectacol, fiind un simbol folosit în diverse situații: simbol al sângelui sau trasarea graniţei dintre viaţă şi moarte.
Scenografia este inteligent construită și folosită cu fiecare element al ei. Multe detalii inițial insignifiante devin într-un anumit moment elemente importante care contribuie la spunerea poveștii. Frumos îmbinată cu eclerajul putem distinge în același decor cele două pizzerii, biserica (crucea bisericii este vizibilă doar printr-o anumită lumină) și piața.
În acest spațiu creat cu iscusință, trecerea anilor nu afectează energia actorilor pe scenă. Giedrius Savickas (Romeo) a povestit că, deși plictisit uneori de acest spectacol care se joacă de nouă ani, când intră pe scenă acest lucru nu mai contează, totul vine de la sine și împreună cu restul echipei totul merge mai departe, fiind toți plini de energie.
Print