Scena 9
Birou de office. După amiază târziu, după o zi de lucru epuizantă.
MIHAI
După cum ați observat și la ultima ședință operațională de Q1, market-share-ul zonal a scăzut cu cinci puncte procentuale versus last year. Aștept revenirea pe year to go, altfel de la anul nu mai vorbim de același număr de membrii în echipa noastră. Găsiți la mine tot suportul de care aveți nevoie.
MARA
Ok. Am trimis.
MIHAI
Mai scriem cererile de ofertă pentru firma de catering și gata.
MARA
Mihai…
MIHAI
Da?
MARA
Am obosit.
MIHAI
Bine. Hai sa ne oprim.
MARA
Nu … nu vreau sa….
MIHAI
Ba da! E adevaărat. Prea multa muncă strică.
MARA
Esti sigur?
MIHAI
Da, putem să facem asta și mâine.. Hai să… Ce vrei să facem? Hai să…
MARA
Hai sa… voorbi…
MIHAI
… jucam FAZAN. N-am mai făcut asta de foarte multă vreme!
MARA
A…
MIHAI
Stop.
MARA
G
MIHAI
Graur.
MARA
Ce-i aia?
MIHAI
O pasăre.
MARA
A…
MIHAI
Hai că încep eu.
A…
MARA
Stop.
MIHAI
D.
MARA
Despărțire.
MIHAI
(pauză destul de lungă; apoi el începe să râdă)
Restaurant! Te-am închis! Ai F!
MARA
Mihai vreau sa…
MIHAI
Te oftici, ai? Hai, lasă… Hai, zii alfabetul!
MARA
A
MIHAI
Stop.
MARA
P
MIHAI
P… Pi… Pilde!
MARA
Destrămare.
MIHAI
Restaurant. AI FA. Morbida esti azi… Hai, eu zic. A….
MARA
Stop.
MIHAI
J
MARA
Stop!
MIHAI
J!
MARA
Nu. Stop! STOP!!!!
MIHAI
Dar am spus… J…
MARA
Doi ani, trei luni și vreo zece-cincispre zece zile. Nu mai știu exact.
MIHAI
De când?
MARA
De la interviul de angajare. De când ne-am cunoscut.
MIHAI
Așa…
MARA
Tu mă iubesti?
MIHAI
Doar știi că te iubesc!
M
”Doar știi că te iubesc” – nu sună prea grozav.
MIHAI
Dar știi că nu sunt bun la declarații.
MARA
Străduiește-te.
MIHAI
Hai, Mara…
MARA
Hai. Uite: ”Draga mea Mara. Eu te iubesc pentru că ești cea mai… și cea mai…”
MIHAI
Mara, înceteaza! Ce joc e ăsta? Tu nu esti genul jucăuș!
MARA
Ah, nu? Da ce gen sunt eu?
MIHAI
Bine… binee… Te… iubesc.
MARA
Atât? Vreau… Simt nevoia să aud… să știu… ce crezi, ce simți…ce avem noi….
MIHAI
Bine. Bine! Uite.
(Pauză) Câteodată mi se face frică.
MARA
De mine?
MIHAI
Nu de tine. De mine. De ce e în mine. Am senzația… e ca și cum e un văl peste lume. Peste lumea mea. Ca și cum mâine aș putea să mă trezesc și toate lucrurile astea… Compania și toate celelalte… bunuri. Obiecte. Mâncare. Haine. Toate lucrurile pe care le prețuim… ar dispărea. Ca în filmul ăla SF – Matrix.
MARA
Nu am văzut Matrix. Dar știu ce vrei să spui.
Și ce legătură are asta cu noi?
MIHAI
Tu ești singurul punct solid din viața mea.
MARA
Aha…
MIHAI
Nu! Stai! Știu că pot mai mult!
MARA
Nu, dar e în regulă…
MIHAI
Gata! Știu! Fii atentă!
Dragă Mara… Scumpă și iubită Mara… Daca tu… ai fi o baie de ulei, iar eu aș fi o joja… tu ai fi singura baie de ulei din lume în care aș vrea să mă scald….
MARA
Ah?
MIHAI
Ca jojă…
MARA
Ce e aia jojă?
MIHAI
Vrei să fii soția mea?
Scena 10
În parc, aer liber, o zi superbă de început de vară.
ANDREI și MARA se află la baza unui bolovan imens, răsărit din pământ. Bolovanul este marcat cu diverse prize colorate, frienduri, există pasaje și linii colorate etc. Respectiva denivelare servește drept teren de antrenament pentru cățărători (bouldering).
Andrei o filează pe Mara care se cațără pe piatră.
Ea cade, el o lasă ușor la pământ, în rapel.
EL
Ei?
EA
Nu știu. Nu cred că e de mine.
EL
Pofta vine mâncând.
EA
Păi am mâncat deja.
EL
Asta e doar o mică gustărică.
EA
Hai, că am ”mușcat” deja de trei ori. Sunt obosită și mi-e o foame de lup.
EL
Bine. Dezechiparea.
Încep să își scoată de pe ei echipamentele.
EL
Zici că ți-e foame?
EA
Îhm.
EL
(începe să desfacă diverse instrumente din rucsac; până la sfârșitul scenei va reuși sa facă o supă de tăieței la plic la un primus de voiaj montat chiar pe scenă)
Avem imediat… Face băiatu…
EA
Ce avem bun?
EL
Supică de pui… cu tăieței! (îi arată plicul)
EA
Aici?
EL
Da’ ce are locul ăsta?
EA
În mijlocul orașului?
EL
Nu e mijlocul orașului.
Apare un GARDIAN PUBLIC care își face simțită prezența printr-un tușit insistent.
GARDIANUL
Bună ziua.
CEI DOI
Bună ziua.
GARDIANUL
Gardian public Ionescu Valentin de la Primăria Sectorului Doi. Vă rog să vă legitimați.
EL
De ce?
GARDIANUL
Așa cere procedura.
EL
Ce procedură?
EA
Andrei! Eu nu am buletinul la mine.
GARDIANUL
Foarte rău.
Atunci poate domnul.
EL
(scoate nervos portofelul dintr-un rucsac, din portofel buletinul)
Vreau să știu din ce motiv ne legitimați.
GARDIANUL
(ia buletinul și începe să noteze datele din el într-un carnețel, pe genunchi, în timp ce continuă politicos conversația cu cei doi tineri)
Să știți că s-au întâmplat multe tâlhării în zonă în ultima vreme. /
EL
Serios? Eu mă antrenez aici de peste cinci ani și nu am auzit pe nimeni. /
GARDIANUL
Așa că am primit dispoziție să patrulăm zona și să legitimăm toate persoanele suspecte care o traversează. Cu ce anume vă ocupați aici dumneavoastră și domnișoara? /
EL
Noi suntem persoane suspecte? /
EA
Ne cățărăm.
GARDIANUL
Vă cățărați?
Adică? Unde?
EA
Pe bolovanul ăsta.
GARDIANUL
Pe bolovanul ăsta?
În ce scop?
EL
Domnișoara e începătoare. Dar eu fac bouldering aici de foarte mult timp și niciodată…
GARDIANUL
Ce face?
EL
Se cheamă B-O-U-L-D-E-R-I-N-G. Cățărare liberă pe pietre de mici dimensiuni.
GARDIANUL
Mici? Adică una ca asta?
EL
Mici față de un munte. Și, în fond, ce contează cum se cheamă?! Aveți ceva să ne reproșați. am încălcat vreo lege? Suntem persoane ”suspecte”?
GARDIANUL
Deocamdată nu știu.
EL
Nu, spuneți-mi, vă rog, ce lege am încălcat – vreau să știu și eu.
EA
Andrei! Vă rog să îl scuzați, așa e el, mai impetuos…
EL
De ce să mă scuz?! Vreau să știu ce am făcut!
GARDIANUL
Domnule, vă rog să vă liniștiți. Eu nu îmi fac decât datoria. Vă legitimez și dacă observ ceva suspect o să raportez mai departe ce am văzut.
EL
Serios? O să faceți un raport? Și ce anume o să scrieți în el?
GARDIANUL
Ce am văzut.
EL
Și ce ați văzut? Doi îndrăgostiți care se pupau?
EA
Eu cred că munca dumneavoastră este foarte interesantă și foare importantă pentru comunitate.
GARDIANUL
(a terminat de notat în carnețel; către el, în timp ce îi dă înapoi carnetul și ăi aruncă ei o privire lungă după ultima ei intervenție)
Doi indivizi suspecți care executau o activitate dubioasă de cățărare liberă pe stâncă /
EL
Asigurați corespunzător cu echipament profesionist.
GARDIANUL
Și care au întâmpinat rezistență la legitimarea în fața reprezentantului legii.
EL
Al ”organului” – vreți să spuneți.
EA
Dar noi nu am întâmpinat nici o rezistență! Am fost foarte cooperanți și domnul va dat de la început buletinul!
GARDIANUL
Și să știți că nu suntem veniți cu pluta nici noi. Știm ce este aceea cățărare și știm cum și în ce scop se practică, și vreau să vă atrag atenția că este o activitate cauzatoare de accidente grave, care se pot întâmpla și aici, nu numai pe munte. Am auzit și știm. Eu unul vă recomand prudență în activitatea pe care o desfășurați și atenție mare și cu zona – pentru că povestea cu tâlhăriile este cât se poate de reală.
Bună ziua.
EA
Bună ziua.
GARDIANUL iese.
EA
Au fost accidente aici?
EL
Nu. Niciodată. Cum s-ar putea întâmpla asta? E doar o pietricică!
EA
Mie nu mi se pare ”o pietricică”.
EL
Ție – normal. Și, mă rog, ce ți-a venit?
EA
Ce mi-a venit cu ce?
EL
Cu pupincurismul ăsta.
EA
Nu era nici un pupincurism /
EL
Oh, ba da! Unul cât casa!
EA
Vroiam să scap cât mai repede de el.
Și oricum, stai așa… Mi s-a părut că te-ai schimbat la față când polițaiul a rostit cuvântul ”accident”.
EL
Era un căcănar de gardian public! Un idiot de la coada vacii pe care l-a angajat văru’ de la primărie ca să câștige și el un ban de bere la pet!
EA
Iar tu te-ai schimbat la față.
EL
Nu a fost niciodată nici un accident aici.
EA
Dacă spui tu.
EL
Dar ceva tot s-a întâmplat aici. Dacă tot vroiai să știi…
EA
(îl ascultă și atât)
EL
Aici… mi-am dat seama… Că toată chestia asta… Nu are nici un rost.
EA
Toată chestia asta?
EL
Viața mea. Femeile. Mă rog.
E greu de explicat.
Dar știu sigur momentul și unde eram.
EA
Aici, pe locul ăsta?
EL
Vezi fisura aia în dreapta? Este o jucărie de traseu, un fleac de antrenament. În zilele bune o fac în zece minute. Cam pe la jumătate, unde e piatra aia roșiatică ieșită în afară, vezi? Acolo e o poziție de odihnă, pentru că înainte de ea este singurul pasaj mai dificil. Și acolo a fost. Mi-am lăsat toată greutatea corpului în mâna stângă și cu dreapta am încercat să sar, să mă agăț… Dar nu reușeam să prind priza de deasupra. Și am încercat… o dată, de două ori… Îmi tot aluneca, avea un fel de mâzgă pe ea, era după ploaie. Și simțeam cum mâna stângă, în care atârnam stă să-mi explodeze… Parcă nu mai eram eu, pentru că în mod normal ar fi trebuit să trec fără probleme. Era absurd, straniu – parcă eram străin în propriul corp, dureros… Și cea mai dureroasă era repetiția. Încercam, încercam, la nesfârșit. Părea că nu se mai termină. Ar fi trebuit să renunț, și totuși până la urmă m-am săltat deasupra. Și în secundele alea… nu știu, mi-am dat seama. Că așa e și viața mea. Repetitivă. Fără scop.
(o pauză)
EA
Și asta e tot? Atât de simplu?
EL
Da. Probabil că sunt o persoană simplă.
EA
Și eu care mi-am imaginat cine știe ce drame. Că ți-a murit cineva drag, filme de genul ăsta.
EL
De ce spui asta?
EA
Pentru că așa se întâmplă. Ai câte un șoc și atunci îți dai seama ce contează cu adevărat.
Pauză lungă. EL pregătește supa.
EL
A fost cineva, să știi.
EA
Cineva?
EL
A… cineva. Nu a fost cineva important – adică nu, știu – orice om e important… Dar nu la modul că ar fi fost iubita mea sau ceva de genul ăsta. Sau a fost, dar, mă rog… Nu contează.
EA
Ba da, contează.
EL
Contează? Pentru cine?
EA
Pentru mine.
EL
Acum un an și jumătate… Cu o săptămână înainte de povestea de aici, pe care tocmai ți-am spus-o… Am fost la un curs de inițiere în cățărare – ca instructor. În Buila, sunt niște pereți grozavi acolo. Am stat doar două zile, după care am plecat, pentru că aveam o tură de alpinism în Tatra programată cu băieții mei, de foarte mult timp – mă rog. Și acolo, la curs, era o tipă, foarte frumoasă. Toți gagii erau în limbă după ea, de obicei nu vezi asemenea tipe pe munte. Era… și bună, și dulce, părea și deșteaptă… Știi, eu nu ți-am zis niciodată, dar pe munte, în gașca cățărătorilor, nu sunt toți niște intelectuali, sunt și oameni care au doar liceul și care fac muncă fizică ca să se întrețină. Dar sunt spirite libere și asta e tot ce contează. Mă rog. Și evident că am remarcat-o toți din prima zi pe tipa asta, și am avut contact cu ea din prima zi – pentru că eu eram instructorul.
EA
Și te-ai dat la ea.
EL
”Ca un Don Juan patologic”? Nu. Poate că pare idiot, dar acolo eram la muncă, nu mi-am permis să mă gândesc la asta. Adică m-am gândit dar nu mult. Mă rog. Nu contează. Ea a venit la mine în cort din prima seară. Fără cuvinte, doar…
EA
Ce convenabil.
EL
Așa a fost.
În restul de o zi jumate nu știu dacă am schimbat trei cuvinte cu ea. Ziua. Apoi am plecat. Am plecat în Tatra o săptămână și când m-am întors, am ieșit la bere cu gașca. Și Gicu, instructorul care rămăsese în tabăra de inițiere după ce eu am plecat – era distrus. Tipa aia mișto murise. Murise acolo, cu el, pe munte. A căzut de la cinci metri și s-a făcut praf. Ăsta se jura că a asigurat-o cum trebuie și se jura că tipa a făcut-o intenționat.
EA
S-a sinucis?
EL
Ăsta așa zicea, dar nu avea nici un fel de probe.
În ziua aia am venit aici și ceva părea că s-a rupt… de asta nu am reușit să apuc piatra aia Mușchii erau la locul lor, dar în capul meu ceva… Cum, îmi spuneam. Am cunoscut-o pe fata aia, am…
Ceva nu e în regulă cu lumea asta. Trecem pe lângă oameni, ni se pare că iubim pe câte cineva, că ne e drag de cineva, că ieșim la bere cu el – dar de fapt nu sunt decât umbre. Atât. Nu cunoaștem pe nimeni cu adevărat. Totul e o suprafață. Ca piatra aia cu mâzgă pe ea. Alunecă. Atunci am zis că mai bine rămân singur. E mai cinstit așa.
(pauză destul de lungă)
Până te-am întâlnit pe tine. Atunci am zis… Nu știu. Am zis că merită să încerc. Nu din prima. Dar ți-o spun acum.
EA
Ce?
EL
Nu știu. Să încerc. Să încercăm.
EA
Noi doi?
EL
Noi doi.
EA
Cum adică să încercăm?
EL
Să fim împreună. Ce dracu’!
EA
Am înțeles!
EL
Și?
EA
Andrei…
Mă căsătoresc cu Mihai.
EL
Cum adică?
EA
Adică el m-a cerut de nevastă și eu am zis da.
Și asta e ultima noastră zi împreună.
Scena 11
La nuntă.
MIHAI
(se adresează direct publicului.)
Este cea mai fericită zi din viața mea. Pentru că acum totul se deschide și totul e posibil. Munca, munca disperată de a face, de a ajunge cât mai sus și cât mai bine – capătă în sfârșit un sens. Vacanțele all inclusive sunt frumoase și relaxante, dar la un moment dat totul pare să se repete. În afară de sex. (chicotește)
Copiii mei vor avea tot ce își doresc. Vor face toate acele lucruri pe care eu, din diferite motive, nu am avut ocazia să le fac. Vor face mult sport. Înot. Vor învăța trei – patru limbi străine, după care vor absolvi Universități din străinătate. Vor îmbina acea armonie atât de căutată între fizic și spirit. Mișcare, libertate și cultură iluministă. Pentru că eu știu că la capitolul mișcare nu mai stau atât de bine. Sunt greoi și din ce în ce mai stângaci. Dar atunci când fiica mea va ridica cupa de campioana de înot – sau tenis – deasupra capului – atunci voi ști că am făcut tot ce a trebuit cu viața mea – și voi fi un om fericit. Iar acea fericire începe astăzi, împreună cu minunata mea Mara.
Scena 12
Pe un hol, la localul de nuntă. ANDREI, cu două pahare de șampanie, o ”interceptează” pe MARA, care e în rochie de mireasă, din mers.
EL
Până la fund!
Ciocnesc. Beau.
EA
Pentru ce ai ciocnit?
EL
Pentru adevăr.
EA
E cam târziu pentru orice alt adevăr decât ceea ce se întâmplă deja.
EL
Asta nu e un adevăr. E doar o realitate. Tristă.
EA
Tristă pentru tine.
EL
Și pentru tine.
EA
Ești nebun.
EL
Poate.
EA
Ce vrei?
EL
Să te privesc.
Tăcere lungă.
EA
Ei? Gata? M-ai privit suficient?
EL
Nu.
EA
Ce vrei, Andrei? Ce vrei tu nu se mai poate!
EL
Poate. Doar că nu știi ce vreau eu.
EA
Ce vrei?
EL
Să vorbești cu ea.
EA
Cu cine?
EL
Cu Ea.
EA
Ești nebun! (dă să plece)
EL
(o prinde de braț, ușor violent, dar reținut)
Nu. Nuuu. Nu încă. Pentru că nu vreau pe bune să ”vorbești cu ea”.
Există o tăcere care spune multe.
Există o energie în aer.
Și toate acele lucruri care se simt și nu se pot rosti niciodată.
Până și toate aceste dorințe confuze și… dragostea.
EA
Dragostea?
EL
Atâta câtă e.
EA
Te rog să îți păstrezi declarațiile pentru următoarea.
EL
Nu va exista o următoarea.
EA
Mi-ai promis că n-o să te îndrăgostești de mine.
(pauză) Uite…
(pauză) Mi-e rău.
EL
Privește-o ca pe un test.
EA
Nu, nu înțelegi.
Mi-e rău. De-adevăratelea. Rău fizic.
EL
Știu.
EA
Cum adică știi?
Andrei, ce se întâmplă? Ce ai făcut?
Ea se prelinge pe lângă perete și se prăbușește pe jos.
El se apleacă asupra ei, o ridică în cârcă și iese.
Scena 13
Un luminiș în parcul din Scena 10, la marginea orașului.
Stânci și copaci de jur împrejur.
Mara se trezește. Este încă în rochia de mireasă, dar murdară și sfâșiată din loc în loc.
Este beznă, mijlocul nopții.
EA
Unde sunt?
În partea opusă a scenei se aprinde o țigară.
EA
Cine-i acolo?
Hei! E cineva acolo?
EL
Eu.
EA
Andrei? Ce faci acolo? Unde sunt?
EL
În sânul Mamei Natura.
EA
În sânul Mamei Natura? Ce rahat…
EL
Țț-țț… Urât.
EA
Unde suntem?
(se ridică, se împiedică în rochie) Ce dracu’!
(pauză)
Ce faci?
EL
Stau.
EA
Cât e ceasul?
EL
Mult.
EA
E noapte.
EL
Ai observat!
EA
Eram… Sunt în rochie.
Cât a trecut? De la nuntă?
EL
S-a furat mireasa.
EA
Da, văd!
Dracu’ să te ia!
EL
Deci, tehnic vorbind, nu a mai avut loc nici o nuntă.
EA
Du-mă înapoi, te rog!
EL
Deci, tot tehnic vorbind, cred că ”nunta” s-a consumat cu destul de mult timp înainte.
EA
Ai auzit, boule?!
EL
Nu ești prea politicoasă, văd.
Așa că – întrebarea care pare firească este următoarea: la ce bun toate astea? Toată maimuțăreala? Rochia, dansurile, rânjetele false, buchetul inocent de mireasă aruncat pe spate și toate celelalte cretinisme – multe cretinisme!
EA
Pentru oameni! Pentru rude! Pentru prieteni!
EL
De ce? Ei nu pot privi adevărul în față?
EA
Și care e adevărul, Andrei?
Că nu îl iubesc? Asta vrei să spui? Că te iubesc de fapt pe tine?
Dar de unde știi tu? Cine îți dă dreptul să spui asta?!
EL
Ești o mincinoasă ordinară!
EA
Du-mă de aici, te rog!
EL
Dar nu eu o să te judec… Nu, nu…
EA
Dar cine?
EL
Viața. (face un gest în jur) Stâncile. Copacii. Pământul.
EA
Zii – să mori tu.
EL
Nu eu. Eu cunosc locul ăsta. Cu ochii închiși. Sau noaptea, mai bine zis.
EA
Să nu cumva…
EL
Am plecat.
Adio, Mara.
EA
Nu! Nu! Stai!
Stai, ce faci, ești nebun?
O să mor aici!
Sunt animale!
EL
Toți suntem animale.
Adio.
Iese.
Scena 14
În parcul-pădure, în altă parte. Întuneric, doar lumină de lună.
Mara umblă prin hățiș, disperată, epuizată. Se împedică de ceva, cade.
Acel ceva mormăie, se foiește.
Ea, îngrozită, dă să fugă, dar acel ceva o prinde de picior. Țipete, bătaie. Acel ceva se dovedește a fi un vagabond înfășurat în multe zdrențe murdare și ciudate.
VAGABONDUL
Ho, cucoană!
EA
(țipă, se zbate) Lasă-mă! Dă-mi drumul, animalule! Ajutooor!
VAGABONDUL
(îi dă drumul)
Hooo, nebuno!
(se repliază stând în fund, într-o parte, aranjându-și zdrențele, și mormăind pentru el)
Toți nebunii… femei nebune… Dau peste om în casa lui… Nici în pustietatea asta nu mai ai liniște cât de cât… A înnebunit lumea, s-a dus dracu’…
EA
(ghemuită în alt colț, îl studiază pe vagabond și își revine treptat până la nivelul la care să inițieze o tentativă de conversație)
Domnule… Mă scuzați că v-am… deranjat așa…
VAGABONDUL
Deranjat?! Deranjat!? M-ai trezit din somnul ăl mai dulce!
EA
Mă scuzați…
Doar că eu… Vedeți, am fost răpită de un nebun, un fost prieten, mă rog, care a vrut să se răzbune, mă rog – o poveste lungă… Și m-am rătăcit, și…
VAGABONDUL
Și poc! Fix în căsuța mea ți-ați găsit să eșuezi.
EA
Eu nu știu locurile astea… Nu știu unde sunt…
M-a răpit de la propria mea nuntă! Vă rog să mă ajutați!
VAGABONDUL
Păi vezi? Dacă te joci cu focul? Nu e bine să te joci cu focul…
EA
Despre ce foc vorbiți?
VAGABONDUL
Iubitul părăsit… care s-a răzbunat…
EA
De unde știți că e fostul iubit, că eu nu v-am spus?!
VAGABONDUL
Știe, știe Grigore… Cum să nu știe…
EA
Vă rog să mă ajutați…
VAGABONDUL
Câte din astea nu am văzut eu la viața mea…
EA
Femei răpite și aruncate în sălbăticie în noaptea nunții?
VAGABONDUL
Ei, sălbăticie! Asta e casa mea, o știu ca pe buzunarul meu!
EA
Există animale? Sălbatice?
VAGABONDUL
Numai niște câini mai sălbatici, așa, care umblă în haite. Dar Grigore s-a obișnuit cu ei, lui nu-i fac nici un rău! Din contră, îi îngrijesc, le dau din resturile mele… Numai alcoolul nu îl împart! Nu-l împart! Dar altfel totul! Totul! Și iarna câte o dată, când dă frigul ăl mare, ne culcușim împreună, ne ținem unii altora de cald – știi ce bine e?
EA
Cred, cred…
Dar eu vă rog… Puteți să mă ajutați?
VAGABONDUL
Sigur, păpușe…
EA
Adică… vreau să plec de aici… Aș vrea să ajung la civilizație, la cea mai apropiată casă. Sau drum. O benzinărie, ceva, orice…
VAGABONDUL
(rânjește) Noaptea nunții, zici? Frumoasă…
EA
Vă rog, sunt disperată, nu vă jucați cu nervii mei! Vă voi mulțumi din suflet dacă m-ați ajuta… Sunteți un om bun, văd asta…
VAGABONDUL
Sigur, fata mea, nici o problemă… Te ajută Grigore, din suflet te ajută… Și tu o să-i mulțumești din suflet lui Grigore pentru că te-a ajutat…
(vine spre ea, amenințător)
Nu-i așa, fata mea?
Ea îl lovește brusc între picioare și fuge.
El răcnește înfiorător și o ia la fugă după ea.
VAGABONDUL
(i se aud urletele din culise)
Stai fă, nenorocito!
Te prind eu, curvă nenorocită care ești! Să nu crezi cumva că scapi! Ăsta e regatul lui Grigore, auzi? Să nu care cumva să crezi că scapi! Vezi tu, când te prind…
(vocea i se pierde treptat)
Scena 15
La nuntă.
Spot pe MIHAI care stă la o masă. Este cu hainele ușor în dezordine și destul de amețit de băutură.
MIHAI
Nu am reușit să o calc pe picior. Dar nici ea pe mine! Așa că deocamdată este scor nul…
Totuși! Totuși! Dacă mă întrebați pe mine – eu știu cine va ieși învingător… Nu se poate altfel! Nu se poate!
(are un mic reflex ca de vomă, dar foarte scurt, apoi revine; important: aceste momente sunt tratate de personaj ca niște rupturi, ca niște crize de care nu își dă seama; ca o criză de epilepsie de care bolnavul nu își dă seama după ce revine la conștiența normală)
Pentru că eu nu mă las dominat, în nici un caz. Și ceea ce este mai important – știu să manipulez o asemenea situație… Orice situație casnică… Poate par acum lăudăros și, da, știu că femeile sunt niște ființe dificile, misterioase, de neînțeles, bla-bla-bla… Pe de altă parte eu am fost treinuit să fac față unor asemenea provocări și am știința de a manipula situații dificile din punct de vedere emoțional. Am, cum s-ar zice, un IQ emoțional ridicat. Un EQ de excepție. Și vă rog (un alt reflex de vomă, un moment ceva mai lung, revine), vă rog să înțelegeți cuvântul ”manipulare” în adevăratul lui înțeles, care nu este, aici cel puțin, unul negativ. Toți vrem să ne înțelegem cu partenerul de viață, nu-i așa? Numai că doar unii, cei aleși, sunt în stare să treacă peste aspectele emoționale la care te conduce viața și să, să… stăpânească situațiile, să își aducă partenerul pe calea cea bună fără certuri și fără violență.
(pauză, respiră greu – un om care a mâncat și a băut mult)
Aș putea eu să vă explic o grămadă, dar… (gest de lehamite)
Să vă spun de exemplu (reflex de vomă accentuat și îndelungat, cu un acces de tuse după; revine)… să vă spun că în analiza DISC care se folosește în comunicare – Mara mea este tipul Conștiincios (”C”-ul din cuvântul DISC), adică Neîncrezător / Introspectiv, și că pentru a lucra bine cu aceste personalități trebuie să…
(acces de vomă / tuse; MIHAI începe să scoată pe gură o panglică roșie interminabilă; atmosfera suprarealistă poate fi ajutată cu lumini și sunet; revine; pe un ton absolut normal, vorbește și se joacă cu panglica fără a da importanță provenienței acesteia)
… Sau să vă zic despre Testul de Echipă Belbin pe care draga de ea l-a completat la primul training… îl am și acum, concluziile lui, cum a răspuns ea la întrebări către șeful ei direct… adică eu. Draga de ea. Și câte și mai câte instrumente utile de acest gen. Draga de ea.
Deci sunt bine înarmat pentru a porni temeinic pe drumul spinos al căsniciei. Pentru că sunt conștient de greutățile acestui task. Este…
(criză finală: MIHAI scoate pe gură alte panglici – albatră, roz, neagră – cu care își împodobește costumul de ginere transformându-l într-unul suprarealist; muzica și luminile marchează trecerea într-o lume fantastică; treptat și gesturile lui MIHAI devin i-reale, sacadate, spasmodice etc.)
Scena 16
Scenă suprarealistă.
În scenă sunt BĂRĂBATUL 1, BĂRBATUL 2 și FEMEIA, apariții stranii.
BĂRBATUL 1
RMN, RMN
Ești iubirea vieții mele…
Când sentimentul ne cuprinde
avem doar organe de lut
și un cortex aburind
de emoție diseminată.
BĂRBATUL 2
Emoție inseminată, pe ziar aruncată.
Cotidianul ”Le Figaro” a inventat
Letonia, Estonia pe înserat este un
paradis desfundat al dragostei noastre
cum nu mai există sub astre.
BĂRBATUL 1
Iubire exclusivă, pe masă disecată
sub creier, pe creier
mai sus și mai jos de sus, în stânga pe sub păducei
într-o chakră inventată
pe un cord împărțit
de un tâmpit.
BĂRBATUL 2
pe artera carotidă
deschisă cu o clepsidră.
Neuronii cu puteri de stat,
se prăjesc la soare, lângă ficat
instinctele chimice s-au topit
pe o plajă cu nisip împuțit.
BĂRBATUL 1
Praf de timp amețit
Pe țărmul de antracit.
BĂRBATUL 2
Dervișul călător
pe o frunză de cocor
încet mi s-a aplecat
pe versul alb decedat.
EA
Mă cuprinde… mă cuprinde…
Fluierul emoțiilor raționale
mantra
destinul
songul acesta nemuritor
și alte isme
până când, de când până când
Mă rotesc pe loc
Mă rotesc pe loc
până inima mi se așează la loc.
Bling – ting.
Tra-la-li, tra-la-la
Mult îmi place dragostea.
ÎMPREUNĂ
Tra-la-li, tra-la-la
Mult îmi place dragostea.
Hai, toată lumea!
Cântă apoteotic împreună cu publicul. Se opresc brusc.
Urmează adresare directă cu 0publicul, în proză, fără muzică.
BĂRBATUL 1
Douăzeci și șapte de ani am căutat dragostea. Pe lovele. Am găsit-o strâmbă și boccie într-un ținut de răcoare peste care am trecut în zbor cu Inorogul virtuții. Scara scarabeului s-a rupt chiar sub mine și am rămas ca un 486 cu procesorul prăjit iremediabil.
BĂRBATUL 2
Sunt un tonomat cu dragoste împănat și amputat.
Dețin recompensa / timpul / matricea / gimnastica emoțională, barbară, cu sos dulce-acrișor și viermișor, carnivoră, canibală, multicefală.
Cunosc adevărul – adânc umoral, mortal, insipid.
Dragostea cu D mare e un sentiment foarte mare. Mârșav, gângav, polișat suav.
EA
Crede și nu cerceta – mi s-a spus. Crede și nu cerceta, inima te va-ndruma. Sexualitatea controlată la amintiri precum virginele de către părinții prea grijulii – iată cel mai frumos lucru din Univers. Antrenorul miocardului /
BĂRBATUL 2
Eu sunt antrenorul miocardului.
BĂRBATUL 1
Ba eu sunt.
EA
/ s-a suit pe mine și m-a purtat departe, spre lucrurile nevăzute și minunate de care doar într-o carte ai parte, acolo unde iapa bate șaua.
BĂRBATUL 2
Ba eu sunt.
EA
M-am încălecat, cu embrionul amorului de trei ori și jumătate încolăcit în jurul lui însuși, și mi-am asumat o imposibilă LOVE.
BĂRBATUL 1
Atunci eu sunt embrionul amorului.
EA
Impasibilă.
Hodoronc. (îl doboară cu un gest pe BĂRBATUL 2)
Buf. (îl doboară cu un gest pe BĂRBATUL 1)
The End.
Scena 17
La nuntă, spre dimineață.
MIHAI și ANDREI, ambii foarte amețiți.
MIHAI
Măi, băiatule… Și doar ți-am zis… Am fost… Am vorbit frumos… Ce am spus eu la începutul acestei (se uită în public)… adunări? Că la mine nu se fură mireasa? Am vorbit frumos, am… Și tu? Ia zii, tu, de ce ai furat-o, măi?
ANDREI
Și ea mi-a furat inima.
MIHAI
Ce ți-a furat?
ANDREI
Inima.
MIHAI
Bine. Bine. Atunci te iert.
Și acum dă-mi-o înapoi.
ANDREI
Nț.
MIHAI
Dă-mi-o!
Hai, uite, dau o navetă de bere și două sticle de Garrone.
ANDREI
Nț. Eu nu beau bere. Doar whisky. Cu tăria campionilor.
MIHAI
Atunci două sticle de Garrone și una de whisky.
ANDREI
Trei sticle de whisky.
MIHAI
Măi, băiatule… Păi eu n-am deloc whisky. De unde să iau eu whisky la ora asta?
ANDREI
(ridică din umeri)
MIHAI
Bine… Bine! Două sticle de whisky.
ANDREI
Trei.
MIHAI
Două. Că te văd băiat bun.
ANDREI
Bine. Două.
MIHAI
Bine!
(îi face semn, ANDREI vine și se așează lângă el. Fraternizează.)
Și acum? Unde e mireasa?
ANDREI
Vine…
MIHAI
Vine? Când vine?
ANDREI
Acum. Acum. Răbdare.
Cei doi privesc cețos înspre public.
MIHAI
Unde e, măi, mireasa? Ce-ai făcut cu ea?
ANDREI
Vine. S-a dus să se… Asta…
MIHAI
Ce?
ANDREI
Să se… asta… Ce fac femeile… aranjeze.
MIHAI
Aaa. Da.
Pauză lungă. Cei doi privesc fix în public.
MIHAI
Sigur?
ANDREI
(ridică din umeri)
MIHAI
Hai să o strigăm.
ANDREI
Hai.
MIHAI ȘI ANDREI
(pe rând, împreună, suprapunându-se, în crescendo)
Mara! Mara! MARA! MAAARAAAA!!!
Încep să bântuie prin scenă și să o strige haotic, în timp ce lumina scade treptat peste această căutare dezordonată.
Scena 18
O bancă într-un parc. Lumină ”de amintire”.
Mara și Andrei tineri, pe vremea primilor ani de facultate. Ea e mult mai plinuță. Și el, dar la el nu prea contează. El e ”bine”. Soare, primăvară.
EL
…Și treaba e exact asta. Că nimeni nu dă doi bani pe ce ai în cap sau în suflet. Asta dacă mai există suflet?
EA
Normal că există!
EL
Poate. Dar azi trebuie să fii pragmatic, maxim de pragmatic. Nu e suficient să vrei, să visezi, să crezi că poți sau că ești așa și pe dincolo.
EA
Nu?
EL
Nu. Ei, și cam asta încerc eu să fac în facultate și în viață. Încerc să devin cât mai pragmatic, să scap de apusuri de soare și de poezie.
EA
Dar unele poezii sunt…
EL
Se poate!
Dar la ce folosesc?
EA
Nu știu.
EL
Vezi?
Știi că m-am înscris la un curs de cățărare?
EA
Nu știam. Cum e?
EL
Foarte tare. Acolo lucrurile sunt foarte concrete: ori pui mână unde trebuie ori cazi.
(îi face cuiva cu mâna, foarte amical) Acolo nu poți să stai să visezi, să…
EA
Cine era?
EL
Cine?
EA
I-ai făcut tipei ăleia cu mâna.
EL
O cunoștință.
EA
O cunoștință? Părea…
EL
O prietenă.
EA
Ce fel de prietenă?
EL
Mara… Mara! Hai să nu ne complicăm viața cu întrebări inutile, vrei?
Uite… (îi ia mâinile) Noi doi… Ce avem noi doi e unic. E irepetabil. Irefutabil. Simți asta?
EA
Mda…
EL
…Îmi place foarte tare de tine. Înțelegi?
Eu nu vreau să mă las copleșit de emoție, și tu nu mă ajuți deloc.
(îi lasă mâinile, se întoarce teatral)
Am vrut să îți scriu o poezie aseară.
EA
Ce tare! Și?
EL
M-am abținut cu greu.
Nimeni nu mi-a mai făcut asta până acum.
EA
Nimeni?
EL
Apropo… Mi-a trimis mama niște negrese. Sunt foarte bune. Nu vrei să mergem la mine să…
EA
Nu știu ce să zic…
EL
Mara, OK… Astăzi la cursul de cățărare ne-a explicat domnul profesor ceva foarte important. Ideea care stă la baza unei ascensiuni montane. Cu cât efortul, sacrificiile, nu știu – dificultatea traseului, vremea proastă, oboseala, lipsa apei – cu cât ele sunt mai mari, cu atât satisfacția finală e și ea mai mare. (pauză de efect)
EA
Aaa. E fain.
EL
Dacă însă stânca este prea abruptă, prea dificilă pentru puterile tale… nu-i nimic, nu te forțează nimeni să o urci. Dar… nici nu vei cunoaște sentimentul pe care îl ai atunci când privești din vîrful acelei stânci.
Înțelegi?
EA
Oarecum.
EL
Mara… Nu lăsa stânca să te doboare!
EA
Situația mea e mai delicată.
EL
Știu.
EA
Știi?
EL
Da. Dar și eu voi fi foarte delicat.
(o sărută tandru pe obraz)
EA
Da… Nu știu…
EL
Mara, vezi?
Asta e stânca ta! Provocarea!
EA
Da, așa e…
EL
Și?
EA
Ce?
EL
Mergem?
EA
Unde?
EL
Cristi, colegul meu de cameră, e plecat acasă la ai lui. Iar Marian e la gagică-sa, am vorbit cu el. Sunt singur în cameră tot week-end-ul.
Se ridică. Ies de mână.
CORTINA
Print
Ți-a scapat “foare importantă” . Scoate copilărescul “Zi- să mori tu” e prea folosit de țigani. Cuvânt forțat “treinuit”. Nu știu de ce, piesa asta de teatru seamănă mai mult cu un scenariu de film, cu retro-scene. Interesantă, deși mă așteptam să se întâmple ceva deosebit la sfârșit. Ea să se mărite cu al treilea, etc.
multumesc pentru observatii.
Treinuit nu este un cuvant fortat, este un cuvant foarte folosit in jargonul corporatist.
In general limbajul ar fi bine sa reflecte limbajul personajului si situatia de moment, deci expresia cu ”sa mori tu” o consider adecvata in acest caz.
Nu inteleg ce vreti sa spuneti cu ”foarte importanta”, poate nu am fost atent.
Notatiile si numerotatiile ”pe tablouri” nu au nici o importanta din punctul meu de vedere, cu atat mai mult cu cat sunt multe schimbari de decor. Acestea trebuie rezolvate de catre regizor si de catre scenograf, ceea ce s-a si intamplat in premiera de la Godot.
Daca este filmic, ceea ce mi s-a mai spus, astept cereri din partea caselor de productie 🙂 Deocamdata sper sa stea in picioare ca spectacol de teatru.
Cat despre final, este o chestiune de optiune personala. Din punctul meu de vedere exista un final, o incheiere care a fost discutata la repetitii si cu actrita din rolul principal, de aceea nu pot decat sa va invit sa vedeti spectacolul.
Multumesc pt atentia cu care ati citit textul.
O ce zile minunate!: sa gasesti cu un simplu click (si o derulare) textul unei scrieri si inca a uneia premiate.
Sper sa nu-mi fie pedepsita sinceritatea (!?!} dar eu imi pregatisem un adevarat speech pentru intalnirea cu R.P., alegand cu atentie cuvintele care sa justifice interesul meu si sa inlesneasca drumul catre bunavointa autorului in sensul de a-mi permite accesul la piesa; in orice forma desigur, printata, email-izata sau pe un stick de memorie.
Anyway, poate ca e cea mai potrivita situatie sa imi etalez una din expresiile favorite: “ma bucur ca sunt contemporan cu tine/dvs!”. Si credeti-ma ca o spun din toata inima, ba chiar mi s-a raspuns deseori cu amabilitate de catre cei carora le-am adresat-o.