Șapte spectacole de teatru de neratat la FITS 2018

O mulțime de săli de spectacol, săli de sport, biserici, străzi, librării și cetăți privesc înainte cu nerăbdare spre cea de 25-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, programată să aibă loc în perioada 8-17 iunie sub Înaltul Patronaj al Președintelui României – Centenar. Și, ca și la edițiile anterioare, nu doar teatrul, ci artele spectacolului, în diversitatea lor de astăzi, se regăsesc într-un program care trebuie să fie o ofertă pentru o cerere din ce în ce mai diversă. Pe lângă componenta de teatru autohton, anul acesta foarte consistentă, este de remarcat locul pe care-l ocupă dansul la FITS 2018, unde sunt așteptate creații de anvergură.

Experiențe promițătoare îi așteaptă și anul acesta pe participanți, care vor putea vedea spectacole de dans din diverse colțuri ale lumii, megaproducții și spectacole de circ, spectacole-lectură, conferințe și dialoguri cu creatori importanți din țară și din străinătate. Dintre cele mai așteptate spectacole de teatru, Yorick a ales șapte creații relevante pentru prezent. Iată-le prezentate în continuare, în ordine alfabetică.

1.„Al dumneavoastră, Gogol”, în regia lui Valery Fokin, Aleksandriski Teatr, Rusia.

Pe 14 și 15 iunie, ora 18.00, la Fabrica de Cultură Unicredit, spectatorii vor putea vedea o mostră bună de teatru așa cum îl fac rușii azi în țara lor. După douăzeci de creații scenice care s-au constituit în tot atâtea variațiuni pe tema Gogol, cunoscutul regizor, cercetător pasionat al universului scriitorului, a făcut în urmă cu un an un spectacol de o oră în care arată un alt Gogol. Din scrisori și alte documente descoperite în arhive, îmbinând biografia cu fantezia, Valery Fokin a creat o imagine necanonică a lui Gogol, pe care ni-l dezvăluie în ultimele clipe de viață. „Era un adevărat călugăr prin structura sa internă, mai ales în ultimii ani de viață. Gogol simțea că darul pe care l-a primit de la Dumnezeu nu putea fi pe deplin valorificat, din punct de vedere al iluminării. Tocmai de aceea sunt interesat de soarta lui Gogol: pentru a prezenta calea sa de sfânt mucenic și Misiunea pe care a dus-o la capăt…”, a explicat regizorul.

2.„Atsumori”, Teatrul Nô Yamamoto, Japonia.

Pe 14 și 15 iunie, la ora 21.00, la Biserica Fortificată Cisnădioara se va juca montarea unui piese de Zeami Motokiyo, artistul din vechime căruia i se datorează teatrul nô. Reprezentativ pentru mentalitatea și universul samurailor, textul spune o poveste sângeroasă de la sfârșitul secolului al XII-lea, după disputa dintre clanurile Genji și Heike. Trupa din Osaka, care joacă acum în cel mai vechi teatru nô din oraș, are azi un rol important în promovarea acestei forme tradiționale și o face adaptându-se la prezent. Participând pentru a doua oră la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, artiștii japonezi, pe care îi vedem foarte rar în România și cu atât mai rar în ceea ce se cheamă spațiu neconvențional, sunt una dintre puținele ocazii de a vedea o formă teatrală autentică din alt univers, așa cum s-a păstrat ea până în secolul XXI, din care însă nu lipsesc elementele de modernitate.

3.„Copacul”, în regia lui Eugenio Barba, Odin Teatret, Danemarca.

Pe 14 iunie, la ora 20.00, pe 15 iunie, la ora 18.00 și pe 16 iunie, la ora 16.00, la Cercul Militar se întoarce una dintre prezențele constante la FITS de-a lungul anilor. Eugenio Barba, unul dintre cei mai importanți creatori de teatru din ultimele decenii și asiduu cercetător care a contribuit semnificativ la dezvoltarea antropologiei teatrale, se întoarce la Sibiu, unde un spațiu artistic îi poartă deja numele, cu o creație care are în centru copacul Istoriei, împovărat de propriile roade și în care idiomurile se amestecă. În engleză, italiană, daneză, indoneziană și bengaleză, „Copacul” desenat de trupa de la Odin Teatret, din care fac parte nume cunoscute precum Julia Varley, mizează pe discursul închis, dar transparent, despre sensurile care nu  se văd. Creat în colaborare cu Institutul Grotowski în 2016, când Wroclaw a fost capitală culturală europeană, și acest spectacol exemplifică poetica regizorului care a înființat Odin Teatret în urmă cu cincizeci de ani, mizând pe particularitățile sale definitorii.

4.„Hamlet, prințul Danemarcei”, în regia lui Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, România.

Pe 13 iunie, la ora 18.00, Teatrul Național „Radu Stanca” va găzdui o reprezentație cu unul dintre spectacolele care fac sală plină la Teatrul Metropolis din București. Noul „Hamlet” al directorului de scenă Victor Ioan Frunză, coordonator al unei trupe care în ultimii ani și-a făcut un program din a juca texte importante, pătrunde în miezul lucrurilor. Incursiune în profunzimile ce se ascund la tot pasul în textul shakespearian, desfășurându-se în strânsă relație cu muzica live și rămânând departe de stridențe și „artificii”, montarea de la Teatrul Metropolis așază piesele din puzzle, astfel încât să contureze o imagine cu sens a unui povești care înfierbântă mințile creatorilor de teatru de câteva secole. Iar performanțele actoricești reprezintă, fără îndoială, unul dintre atuurile principale ale spectacolului.

5.„Micul Eyolf”, regia Sophia Jupiter, Teatrul Național din Norvegia.

Pe 16 iunie, la ora 20.00, și pe 17 iunie, la ora 21.00, la Teatrul Gong spectatorii pot vedea trupa Teatrului Național din Norvegia într-un spectacol după Henrik Ibsen. Adaptabilă la epoca noastră grație universalității ei, povestea din piesa puțin jucată a clasicului Ibsen se constituie în prilej de reflecție despre pierdere. Mutând accentul de pe cuplul părinților pe micul Eyolf, a cărui dispariție provoacă o tardivă trezire a conștiinței, regizoarea și-a văzut visul cu ochii când a construit această montare după ani întregi de așteptare. La baza ei stau întrebări, nu răspunsuri, propuneri, nu verdicte. Punând o oglindă contemporană în fața omului, ale cărui constante rămân, evident, aceleași, creatoarea se încumetă să întrebe prin spectacolul ei: Ce este aceea o familie perfectă? Care este relația dintre libertatea părinților și cea a copiilor? De ce câștigă atât de des aparența?

6.„Povestea prințesei deochiate”, în regia lui Silviu Purcărete, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, România.

Pe 9, 10 și 14 iunie, de fiecare dată la ora 22.00, la Fabrica de Cultură Unicredit (Sala Eugenio Barba) vor avea loc reprezentații ale unei creații care îi pune pe actorii din trupa sibiană într-un context singular. Pornind de la o piesă kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea, regizorul a conceput un scenariu original pentru a reinterpreta cu mijloacele artei europene elemente definitorii ale teatrului kabuki. Pornind de la teme și mesaje, reconfigurând în contextul secolului XXI iubirea și obsesia, ura și răzbunarea, folosind elemente scenice dintr-o artă atât de îndepărtată de teatrul european, desfășurându-se pe fundalul muzical semnat de Vasile Șirli, „Povestea prințesei deochiate” recurge, desigur, la ironie pentru a se raporta la universul pe care îl rescrie în scenă. Iar în rolul principal o puteți revedea pe Ofelia Popii.

7.„Trei surori”, regia Timofei Kulyabin, Teatrul de Dramă al Academiei de Stat din Novosibirsk, Rusia.

Pe 8 iunie, la ora 18.00, și pe 9 iunie, la ora 16.00, Sala BRD Scena9 va găzdui două reprezentații cu un spectacol rusesc recompensat cu multe premii, care, potrivit reacțiilor entuziaste din străinătate, „deschide orizonturi noi”. Tânărul regizor rus aflat în plină ascensiune a îndrăznit că opteze pentru limbajul semnelor și astfel  demonstrat simplu că, uneori, teatrul dincolo de cuvinte poate ajunge mai departe și mai în adâncime. Subliniind astfel comunicarea și lipsa de comunicare deopotrivă, accentuând sensurile și posibilitățile tăcerii, „Trei surori” se avântă, în această variantă, dincolo de ceea ce „s-a mai făcut”, mizând pe originalitatea abordării regizorale, pe de o parte, și, pe de altă parte, pe calitățile actorilor, solicitați să scoată la suprafață valențe pe care cuvintele le ascundeau ori le lăsau în plan secundar.