Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2013 (2)
Renumele de care se bucură în toată lumea Sasha Waltz îi precede reprezentațiile oriunde ar avea loc, astfel încât, șansa de a viziona unul dintre spectacolele sale reprezintă un eveniment în sine. Deși în România este curtată deja de câțiva ani, iată că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a reușit la cea de-a douăzecea ediție a sa să ofere publicului său o reprezentație a uneia dintre cele mai incitante creații ale sale, respectiv „Continuu”, interpretată de actuala sa companie Sasha Waltz & Guests.
„Continuu”, titlul ales pentru a numi spectacolul său, coagulează de fapt activitatea Sashei Waltz din ultimii zece ani, concretizată într-un spectacol alcătuit din două lucrări create anterior. Concepute inițial pentru inaugurarea Neues Museum din Berlin, redeschis în 2009 după ce David Chipperfield a întreprins un proiect de restaurare și reamenajare care a durat mai bine de 12 ani, și pentru inaugurarea MAXXI a lui Zaha Hadid de la Roma, aceste lucrări au suportat în mod inevitabil o serie de readaptări la spațiul în care urmau să fie reprezentate, înainte de a deveni ceea ce astazi constituie spectacolul „Continuu”. Totuși, ar fi nedrept să considerăm acest spectacol doar rezultatul unei simple fuziuni, ignorând ideile de bază care au determinat-o pe coregrafă să-și continue cercetarea privind relația dintre spațiu și corp. De altfel, seria sa intitulată Dialoguri Arhitecturale, desfășurată la Muzeul Evreiesc din Berlin, alături de celelalte două lucrări care compun spectacolul „Continuu”, reprezintă materialul de lucru acumulat pe parcursul ultimului deceniu, care explorează conversația între dansatori, arhitectură – contextul referențial și publicul vizitator.
Reacția la spațiile arhitecturale complexe a fost tradusă de către Sasha Waltz în spațiul scenic teatral într-un proces de simplificare, din care a rezultat un spațiu aproape gol. Cu toate acestea, scenografii Thomas Schenk și Pia Maier Schriever păstrează referirea la spațiul inițial doar la nivelul cromaticii, respectiv alb și negru, piesa rămânând în continuare deschisă oricărei schimbări sau adaptări la spații diferite.
Ținând cont de istoria sa, spectacolul „Continuu” atestă evoluția ideilor încorporate în piesele inițiale care explorează relațiile între diferitele spații și corpul fizic al interprețiilor sau dinamica individuală față de cea de grup, emoție și rațiune, violență și interioritate. Cu alte cuvinte, Sasha Waltz dezvoltă în creația sa un joc al contrastelor desfășurat pe mai multe nivele, care se regăsește chiar și în structura spectacolului, alcătuit din două părți: cea albă și cea neagră. Partea neagră este puternic afectată de forțe primordiale explozive care influențează atât individul, cât și societatea, în timp ce partea albă exprimă mai curând lumea interioară, profundă și misterioasă. Această insistență a coregrafei pe elemente contradictorii care se regăsesc într-o singură lucrare se reflectă de altfel și în alcătuirea materialului muzical. Partea neagră încorporează o piesă creată de Iannis Xenakis „Rebonds B”, explozivă și minimalistă în structura sa arhaică, interpretată live de percuționistul Robyn Schulkowsky și piesele orchestrale „Arcana”,” Hyperprism” și „Ionisation” compuse de Edgard Varese, un exercițiu de grandoare pasională, în timp ce partea albă este caracterizată de „Zipangu für 13 Streicher” creație a compozitorului Claude Vivier și „Oboe Quartet, KV 370, 2. Adagio” de Wolfgang Amadeus Mozart.
Spectacolul „Continuu”, în ciuda preocupării pentru reliefarea dinamicii instalate în interiorul perechilor contrare, reușește să înglobeze o cantitate semnificativă de conținut politic. Acesta variază de la cele mai simbolice efecte vizuale (la un moment dat, pașii dansatorilor lasă urme roșii pe podeaua albă), până la fragmente a căror narațiune poate fi descifrată ușor ca fiind de-a dreptul politică. Waltz este mereu atentă la aceste interpretări și le urmărește înapoi în timp, până la originea uneia dintre piese. Problema individului care are de-a face cu grupul este în sine un subiect politic. În „Continuu” această relație este afectată de violență în anumite momente: uneori este exercitată de individ asupra grupului iar alteori de către un întreg grup care amenință individul. Scena care amintește de o execuție a fost de altfel prezentată în proiectul Dialog la MXXI de la Roma, locație care anterior fusese o închisoare militară, detaliu care a inspirat-o pe creatoare.
Faptul că spectacolul suportă de-a lungul timpului readaptări și interpretări succesive, determinate sau nu de spațiile diferite în care se reprezintă, mențin în viață spiritul creației care, atfel ,ar fi fost limitat la timpul și spațiul în care s-a produs, un simplu reper în biografia artistică a Sashei Waltz. Spectacolul însă călătorește nu doar fizic ci și în timp, trăindu-și viața în continuă schimbare!