Scandalul de la Operă și mahalaua lui Caragiale

Într-un final de săptămână răscolit cu asupra de măsură de versurile formației Taxi despre preferințele lui Dumnezeu pe pământ și care pe mine mă fac să mă gândesc fix la un banc (pe Bulă, la școală, îl întreabă învățătoarea după ce se uită la desenul lui: „Bulă, dar unde ai văzut tu înger cu trei aripi?” La care el îi răspunde: „Dar dumneavoastră unde ați văzut cu două?”), scandalul de la Opera Națională București aproape că a fost trecut cu vederea. Iar ce s-a întâmplat acolo în ultima săptămână nu e deloc de trecut cu vederea, în micuța noastră lume artistică, în care ne place la nebunie să ne călcăm pe bătături, ca să ieșim în față, și în care suntem revoluționari de serviciu până ajungem în funcția-cheie pe care ne-o dorim. Și e valabil și în alte situații, după cum se conturează peisajul momentului, dar asta e o altă discuție.

Așadar, la ONB, unde Johan Kobborg își vedea liniștit de treabă și făcea lucrurile să funcționeze – că, între noi fie vorba, singura părticică din ONB care funcționa era ograda lui și nu e nevoie de prea multă filozofie pe tema asta – iaca și-a băgat coada… Ministerul Culturii. Mai exact, ca și în alte locuri, una dintre marile griji ale conducătorilor noștri culturali a fost să schimbe un interimar cu alt interimar. La Teatrul Național din Craiova, Mircea Cornișteanu (și nu comentez acum calitățile lui de manager) aflat în interimat care stătea să expire a fost înlocuit cu un alt interimar. La Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” – deși nu în parohia Ministerului Culturii, lucrurile au funcționat la fel. Mai exact, Cristian Șofron, aflat în interimat, a fost înlocuit în prima zi de mandat a domnului primar, interimar și el, Daniel Băluță (se vede treaba că-l rosese rău problema asta), cu Catrinel Dumitrescu, între timp înlocuită și ea… Un fel de lanț nesfârșit al interimatelor, într-o țară în care dorința de șefie (pardon, manageriat) e mai mare decât orice.

Așa se vede treaba că s-a întâmplat și la Opera Națională, unde interimarul George Călin, așezat în acest scaun până la soluționarea cazului lui Răzvan Ioan Dincă, suspendat din funcție, a fost înlocuit peste noapte cu dirijorul Tiberiu Soare. Nimic de zis, artist cunoscut, numai că n-ai cum să nu observi atunci când stai și privești peisajul din afară cum se întinde, așa, un fel de mafie a interimatelor și a numirilor directe în funcții-cheie – dar despre asta, cu o altă ocazie. În cazul de față, ce face Tiberiu Soare, proaspăt numit de Vlad Alexandrescu într-un post de conducere? Se duce și rezolvă cea mai mare problemă a Operei Naționale din București, încă din prima zi, mai exact scoate de pe site-ul instituției numele lui Johan Kobborg, din dreptul funcţiei de director artistic al Corpului de Balet, şi îl plasează în lista de ansamblu a balerinilor, la litera „K“, conform ordinii alfabetice! Motivul? Postul cu pricina n-ar exista în organigramă și, cum ar veni, noi suntem români cinstiți și ăsta nu e sat fără câini, așa că, până aici! Ce putem să spunem?! Doar că Johan Kobborg a funcționat de mai bine de un an într-o splendidă „ilegalitate”, pe care ne-o dorim și mai departe! Că soția lui Tiberiu Soare e balerină și una dintre contestatarele lui Johan Kobborg pentru motive pe care nu e acum momentul să le dezvoltăm este, desigur, doar un amănunt neimportant în această discuție. Prin urmare, scandalul s-a produs și s-a extins olecuță și la nivel internațional.

Iar ministrul tehnocrat al Culturii, dl Vlad Alexandrescu, a cărui grijă principală este IMAGINEA, s-a gândit că e cazul să ia atitudine și să întoarcă puțin armele. Ca atare, a schimbat schimbarea și în locul lui Tiberiu Soare a fost pus, de data asta chiar peste noapte, Vlad Conta. Al treilea interimar… Iar Tiberiu Soare, ca să nu se supere, a primit postul de director adjunct. Și, ca toată lumea să fie mulțumită și totul să se sfârșească bine, lui Kobborg i s-a propus funcția de director artistic al baletului – între timp, funcția s-a ivit ca iepurele din pălărie. „Ar trebui să accepte pentru că Kobborg şi Alina Cojocaru au obţinut ceea ce au vrut: să aibă independenţă de creaţie, să se oficializeze în acte situaţia care era de facto şi să nu mai depindă de Tiberiu Soare”, a spus Vlad Alexandrescu, citat de „Adevărul”. Iar declarația lui nu poate fi decât no comment. De ce? Din o mie de motive…

Numai că toate aceste mașinațiuni al căror sens e încă greu de înțeles – dacă scoatem din calcul interesele personale – n-au rămas fără urmări. Și da, Alina Cojocaru n-a mai dansat în acest weekend, o parte consistentă din corpul de balet e într-un fel de grevă, iar Johan Kobborg a anunțat pe contul lui de Facebook că nu are nevoie de acest contract și că viața lui e mai liniștită fără oameni corupți. Iar Alina Cojocaru a declarat că a fost îndemnată să mintă în privința motivului pentru care n-a mai venit să danseze în „Manon”.

Da, e o încrengătură urâtă, în care oameni mari se acuză unul pe altul de minciună și se bat apoi în cuvinte de onoare. Însă din toată această poveste care, e clar, nu se sfârșește cu bine, oricare i-ar fi finalul, rezultă că ne place la nebunie să stricăm exact ce funcționează, să ne facem că facem și să ne punem în postúri incomode în fața lumii. De ce? Pentru că în sângele nostru curge mahalaua lui Caragiale!