Sub aceste auspicii pare să fi început anul 2018 în viața artistică din capitala Marii Britanii, una dintre cele mai bogate și mai intense din Europa și din lume. Puținele informații despre producțiile care se anunță importante coabitează în presa națională cu relatări despre acuzații deloc conforme cu spiritul liber propovăduit la Londra. Într-o varietate de proiecte culturale interdisciplinare, de cercetări care vizează o gamă diversă de teme și subiecte legate de lumea contemporană, teatrale, sălile de concert instituțiile de spectacol și centrele artistice în general așteaptă creații noi, reluându-și în același timp realizările din ultimii ani, cu o comunicare mai zgomotoasă sau mai „cuminte”, printre incidente și scandaluri care ajung la opinia publică.
Cui i-e frică de Tibet?
Unul dintre acestea s-a petrecut recent chiar la Royal Court Theatre, cunoscut pentru producții internaționale îndrăznețe, cu mesaj politic și/sau social apt să stârnească dispute. Dramaturgul indian Abhishek Majumdar a susținut public săptămâna trecută că piesa lui despre Tibet, cre ajunsese deja în faza de repetiții, a fost retrasă de frica unui posibil impact asupra programului artistic din Beijing, unde scriitorii chinezi lucrează cu teatrul finanțat de stat și British Council. Piesa lui contrurează o imagine a Tibetului de azi, incluzând povești de viață ale unor tibetani cu care a lucrat în India, unde există o comunitate mare de exilați, printre care Dalai Lama.
Ei bine, Majumdar susține că, după trei an de lucru la piesă, după ce s-au stabilit repetiții pentru spectacol, British Council ar fi făcut presiuni ca teatrul să renunțe la acest proiect din cauza sensibilităților legate de programul dedicat dramaturgilor. Afirmă, de asemenea, că Dalai Lama personal l-a prevenit că piesa lui va întâmpina opoziție. În treacăt fie amintit că în Tibet, guvernat zeci de ani ca regiune autonomă din China, există o mare comunitate budistă care nu se lasă „guvernată” decât de Dalai Lama, liderul spiritual exilat.
Royal Court Theatre, pe de altă parte, anunță că renunțarea la aspectacolul „Pah-la” are loc din motive financiare și că proiectul se va relua în primăvara anului 2019, „în lumina noilor evenimente”. „Royal Court Theatre a căutat întotdeauna să protejeze orice voce, nu să o reducă la tăcere. În context internațional, aceasta poate fi uneori o sarcină mai complexă. Royal Court Theatre crede în apărarea liberei exprimări, câteodată în situații dificile”.
„Climat ostil” la balerinii de top
Al doilea caz care a stârnit vâlvă zilele acesta la Londra privește renumita trupă de balet în care au dansat, de-a lungul anilor, cei mai înzestrați artiști, trupă de care balerina româncă Alina Cojocaru s-a despărțit acum câțiva ani, nu fără a face aluzii la abuzuri de culise. La English National Ballet domnește „un climat ostil”, citim în presa britanică, din cauza căruia trupa a pierdut o treime din dansatori în ultimii doi ani. Abuzuri verbale și o atmosferă total neprielnică lucrului – aceasta este acuzația principală adusă de zece membri ai trupei în ziarul „The Times”, care, la cererea lor, nu le-a divulgat identitatea.
Potrivit acestor surse, de vină pentru „climatul ostil” ar fi cunoscuta dansatoare Tamara Rojo, directoare artistică a trupei din 2012 și în continuare prim-balerină la 40 de ani. Abuzul verbal și abuzul la locul de muncă, susțin sursele, citate de toate publicațiile importante din Marea Britanie, ar fi o consecință a relației dintre Tamara Rojo și partenerul ei, prim-balerinul Isaac Hernandez. Această relație, afirmă sursele, „a schimbat dinamica trupei – și nu în bine”. Plângerile adresate conducerii nu au fost luate înseamă și nicidecum soluționate, iar foști dansatori ai trupei au susținut că au fost obligați să danseze chiar și când erau răniți sau starea fizică nu le permitea.
Drept răspuns, English National Ballet a emis un comunicat preluat de toată presa, anunțând că, împreună cu doamna Rojo, lucrează pentru a le oferi dansatorilor și angajaților condiții cât mai bune. „Tratăm cu cea mai mare seriozitate”, anunță documentul, „siguranța și starea de bine a dansatorilor noștri și a tuturor celor cu care colaborăm. Este foarte important pentru noi să oferim un mediu sigur, în care nu există nici hărțuire, nici abuz de vreun fel, și reacționăm la orice îngrijoare de acest gen care se aduce în discuție.”
În urma acestui conflict, Arts Council, care finanțează English National Ballet cu peste 6 milioane de lire sterline, a decis să facă investigații, dar cazul s-a închis, s-ar putea spune, după ce concluzia discuțiilor a fost comunicată public de purtătorul de cuvânt: „Suntem mulțumiți că English National Ballet are politici și procese adecvate, pe care să le folosească atunci când e vorba de suferințe, plângeri și conflicte de interese și că își ia în serios această îndatorire”. Altfel spus, pentru moment s-a pus batista pe țambal pentru ca trupa să-și păstreze aura și să meargă mai departe, pe un drum care, istoria a arătat-o, e departe de a fi cel mai curat.
Print
Interesanta rubrica – dar am puteao denumi ‘Mici scandaluri din viata artistica a Londrei’.
Cu toate ca ar fi mai interesante subiecte de reportaj (IMHO):
Explicarea sistemului de subventie/finantare a artei in Marea Britanie (non-profit) si cum el este independent de politica / primarie (Art Council – un organism care are sisteme serioase de analiza a actului artistic, si de obicei este foarte balantat in urmarirea bunelor practici in management al companiilor cu finantare de la stat – un interesant paralel cu ce sa intimpla la noi cu finantarea artei?).
Alte idei pt reportaj ar fi despre noile productiile care au avut premiere in noul sezon (sau care vin curind) – de exemplu, un rar exemplu de un actor tinar Roman care o sa joace intro premiera mondiala la Royal Court , Alec Secareanu – si asta nu se intimpla prea des pe scenele Londoneze majore.
Or anuntarea noului sezon 2018-19 – da, se poate cumpara bilete la concerte pt Iulie 2019, deja ( o interesanta comparatie cu organisatia artistica in RO)
PS. As vrea sa corectez citeva detalii din reportaj totus :
Alina Cojocaru a plecat de la Royal Ballet (care are intradevar o reputatie dura, de ‘armata’, care striveste artistii sai citeodata ) – acum ea este prima-balerina la English National Ballet (ea nu a plecat de la ENB – e doar on ‘maternity leave’). https://www.ballet.org.uk/the-company/dancers/
Ca urmare – ENB nu are o reputatie / istorie organisationala ‘ne-curata’ In Marea Britanie. Da, recentul ‘scandal picant’ care a fost reluat de tabloide a facut stiri, dar in realitate nivelul si calitatea actului artistic la ENB nu au fost o secunda pus sub semn de intrebare (‘check the reviews’ cum se zice). Si asta este o diferenta importanta – relatiile intre artisti pot sa fie mai complicate , la fel ca si orgoliile din zona artistica (dar nivelul si standardul actului artistic se tine sus – si este supravegheat de organe de finantare a statului care sunt intradevar independente de politica – un fel de NGO – si asta mi se pare foarte important de invatat pt noi in Romania).
Cind lucrurile nu merg bine organisational intro companie artistica de stat (de exemplu la ENO) – structura si sistemul face corectii la nivel de management / structura, si lucrurile se corecteaza destul de repede – si toate above board.