„Scrisori din camera de alături” de Marin Sorescu

Nu pot să scriu decât despre tine,

Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra

Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,

Ca un perete pe care schiază

Gândurile noastre de iarnă.

Din fuga trenului ai zărit

Prin nămeți un vânător.

A apărut întâi pușca întinsă – Tocmai ochea

Un fulg de zăpadă.

O bubuitură și toată iarna

S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.

Copacii parcă plecaseră și ei

Să hăituiască Bărăganul

(„Bărăgan” – loc unde viscolește,

Așa se traduce, din cumana.

Nu, nu-s cuman, coman,

Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

 

Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,

Pe care, de fapt, l-ai și provocat.

Ai dorit atâta să ningă, știai că fenomenul ține

De concentrarea ta… Și te-ai concentrat prea mult!

Acum, nu se mai oprește.

Roșeața din obraji colorează peisajul. Ai febră?

„Nu, dar vreau să colorez peisajul.”

Folosește rujul, mai bine.

Tu ești de ținut într-un castel

Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoței la fulgi.

Și eu să vin la tine

Într-o sanie trasă de cerbi,

Să mă urc în iatac, pe-un țurțur imens,

Să urc și să cobor, că e alunecos,

Și iar să dau să mă cațăr… și tu să-mi arunci

Niște pinteni.

Să cioplesc sloiul, urcându-mă

Să-i dau pinteni

Și să apar sus, c-o floare de gheață

În mână. „Unde e geamul?

Să-ți plantez pe el această

Floare de gheață.”

„O, ador florile de gheață”, să zici,

„Unde-ai găsit-o?” Hai să ieșim puțin!

„Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?

Iar vagon neîncălzit?”

 

Eu sunt un om de interior,

Pentru că sunt numai suflet

Și sufletul e de interior.

Sunt un om de budoar, de stat între perne,

Printre cărți, printre rujuri…

Tot ce emană căldură

Și intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant

C-o sută de inși în jur,

Care se uită la tine

Și îngheț.

N-am ce să-ți spun, parcă nu ne mai cunoaștem.

Tu îmi citești începutul de enervare

Pe freamătul degetelor,

Pe mișcarea de la colțul ochilor

Și „Hai să mergem”, zic.

„Unde?”

În castel. Știu eu unul, dar nu s-ajunge acolo

Decât c-o sanie trasă de cerbi.

 

Tot în tren suntem? Tot.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.