Samuel Beckett, Harold Pinter, Ted Hughes, Tennessee Williams și Laurence Olivier sunt câteva dintre numele de forță care se regăsesc în arhiva personală a celebrului regizor britanic, acum în proprietatea uneia dintre cele mai prestigioase instituții muzeale din Marea Britanie.
Enorma arhivă personală a lui Peter Brook a fost achiziționată la sfârșitul anului trecut de Victoria and Albert Museum și cuprinde în jur de 3 000 de documente ce reflectă momente importante pentru teatrul postbelic, pentru gândirea despre teatru și pentru evoluția artistică a mai multor creatori importanți. În afară de scrisori, lotul achiziționat grație unei donații private a cărei valoare nu a fost dată publicității, dar și datorită fondurilor instituționale, cuprinde jurnale, fotografii, notițe de la repetiții, schițe de scenarii sau programe de sală. Colecția include și documente despre realizarea unor spectacole de referință din secolul XX, printre care „Salomeea” de la Royal Opera, produs în 1949, printre care schițe de Salvador Dalí, sau celebra montare brookiană cu „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, produsă în 1970 la Royal Shakespeare Company.
Regizorul s-a declarat bucuros că arhiva sa va fi accesibilă studenților, cercetătorilor și creatorilor de teatru. „Muzeul a fost înființat ca să inspire talent și creativitate și pentru mine e important că acest documente, care păstrează ceva din arta cea mai efemeră, vor fi la îndemâna generațiilor viitoare de creatori”, a spus Peter Brook, citat de cotidianul „The Guardian”.
Kate Dorney, curator la muzeul londonez, și-a exprimat bucuria că regizorul a ales Victoria and Albert Museum: „Peter Brook are o influență majoră asupra culturii britanice și suntem încântați că ne-a ales să-i găzduim colecția incredibilă de documente personale. Brook a făcut cercetare pe colecțiile noastre când s-a documentate pentru primele lui spectacole de teatru, iar acum creația lui se va putea studia și va inspira spectacole noi”, a spus oficialul.
Într-una dintre scrisorile achiziționate toamna trecută și deja expuse în urmă cu scurt timp cu prilejul unui simpozion, dramaturgul american Tennessee Williams încearcă să-l convingă pe regizor că „Pisica pe acoperișul fierbinte” ar trebui să se monteze potrivit versiunii inițiale a piesei. După premiera de pe Broadway a primei montări după piesa ce avea să devină celebră, regizorul Elia Kazan i-a cerut lui Williams să rescrie actul al treilea, motiv de frustrare și iritare pentru dramaturgul care-i scria respectiva epistolă lui Peter Brook în 1956. În același an, acesta îl anunța pe dramaturg că fusese invitat să regizeze el însuși piesa la Paris, spunându-i: „Bineînțeles că sunt emoționat și încântat, căci mi-am dorit mereu să montez o piesă de-a ta. O să mă străduiesc să iasă cât ai bine – dar faci și tu ceva pentru mine? Notează-ți la întâmplare gândurile, comentariile, ideile, reacțiile, criticile despre spectacolul de la New York, despre cum se joacă el, despre personaje, decor etc.” Iar răspunsul lui Tennesse Williams nu a întârziat să sosească: „Întotdeauna mi-am dorit să-mi pui în scenă o piesă, așa că las tot și vin să văd spectacolul, dacă-mi deschizi ochii cu privire la actul al treilea, așa cum l-am conceput și cum l-am scris eu inițial, dar n-are niciun rost să-l mai văd în forma lipsită de sinceritatea pe care o consider principala calitate a piesei.”
Print