Dragă FITS, nu te-am întâlnit decât de trei ori până acum, alții te știu de 23 de ori mai bine, te știu de la începuturi când era frig și se înălțau troienele. Iar tu abia scoteai capul în lume și visai naiv la occident, la Europa… iată, acum cel puțin jumătate de mapamond visează la tine. Prima dată ai fost învestit cu „Toleranță”, când tu, de fapt, nu numai că pledai pentru această valoare, dar voiai să fii tolerat printre alții, căci pe atunci nu te născuseși în cel mai fericit loc… Dar știi cum se spune, noi ne alegem familia. Eu te-am întâlnit la „Dialog” și la „Unicitate în diversitate”. Forfotă generală, o mare de voluntari se perindau peste tot cu plăsuțe, cu programe, cu afișe, cu tricouri. Încă nu înțeleg ce fel de povești spui, dar ești un fenomen care i-a cucerit și pe cei mari și pe cei mici, și pe cei pretențioși, dar și pe cei modești, și pe cei cu nume mari, dar și pe cei care abia înțeleg cine ești tu.
E greu de precizat cu exactitate ce anume te face atât de special, mai ales că mulți dintre confrații tăi nu scapă de critici, de reproșuri și amenințări și e clar că dintre toți tu pari a fi copilul favorizat, îndrăgit, irezistibil în candoarea cu care îți expui în fiecare an reușitele prețioase. Modestia nu intră în lista calităților tale și, într-un fel, e de la sine înțeles. Avem aproape aceeași vârstă, dar tu ai crescut precum copiii zeilor din basme și te-ai transformat iute în legendă, ai cules toate merele de aur, te-ai luptat cu toți zmeii, te-ai așezat la casa ta și continui să crești dincolo de visul tău, dincolo de propria-ți imaginație. Ursitoarele tale trebuie să fi stat nopți întregi la capul tău și să te fi uns cu toate alifiile, căci în această lume nebună, mereu schimbătoare și imprevizibilă, tu ai rezistat chiar și atunci când ți se citea fragilitatea pe chip.
Vreme de zece zile, în fiecare an, la curtea ta e sărbătoare mare. Pregătești spectacole de teatru, de dans, de stradă, de circ, de muzică, ai invitați de renume de peste tot din lume, te trezești cu noaptea în cap pentru conferințe, lansări, apoi începe maratonul spectacolelor de-ar trebui să ai cel puțin trei sau patru clone ca să le vezi pe toate și, pe seară, te mai oprești în Piața Mare pe la vreun concert. FITS, tu nu dormi niciodată! Fugi imediat la clubul festivalului, să mai vezi cine a venit, cine a plecat, cine mai e sărbătorit la terasă și să tragi cu urechea la ce se mai pune la cale. Ești inepuizabil, chiar dacă grandoarea și festinul tău uneori ne epuizează.
Troienele din calea ta s-au topit de mult. Anotimpul tău e vara, când ploile torențiale încă se mai amestecă cu razele fierbinți care încing și mai mult atmosfera. Miroși a căldură, a flori proaspete și a parfumul care nu există decât într-o sală de teatru, la începutul unui spectacol. Orașul se umple până la refuz în prezența ta, terasele sunt arhipline, pietonala se transformă într-o mare de oameni. Așa că renunți, cumperi o înghețată și o mănânci cuminte pe margine, admirând dansatoarele exotice, acrobațiile, fanfara sau artiștii pe piciorange. Nu înțeleg cum reușești să ne faci să uităm de toate sau măcar să ne dorim să ne dedicăm pentru zece zile doar ție.
Unii te iubesc pentru atmosfera care se naște în jurul tău, pentru ineditul situațiilor în care te trezești că dai nas în nas în lift cu Tim Robbins sau pentru Aleea Celebrităților care se umple de la an la an ca o boltă de stele din țările nordice. În preajma ta oamenii prind o altă greutate, sunt „statui” ale culturii și în același timp oameni aproape de alți oameni, numai la FITS poate să primească Victor Rebengiuc prăjituri de la fanele sale, doamne respectabile care au scos din sertare rețete de la stră-stră-străbunica pentru artiștii importanți care au poposit în orașul lor. Dar cred că abia acum când ți-ai propus să „construiești încredere”, am reușit să înțeleg de ce ești unic în diversitate, de ce există dialog, de ce să ne gândim la moșteniri, la semne, de ce să reflectăm asupra crizelor sau la ce înseamnă „împreună”. Acestea sunt doar câteva teme pe care le-ai vehiculat în ultimii ani. Sărbătoarea ta se încheie mereu cu un spectacol pe cer, noaptea, cu luna plină drept supraveghetor. E momentul în care, în contextul unui festival de teatru, oamenii se strâng laolaltă. Spectatori ai orașului, spectatori de „pâine și circ”, fără bilet, spectatori de toate vârstele și etniile, spectatori-copii veniți de pe stradă, în grabă, prăfuiți, în șlapi, să vadă spectacolul de artificii, acrobațiile sau statuile vivante. Spectatori cărora le flutură măcar pe la ureche și prin fața ochilor cuvinte sau imagini care țin de teatru, muzică, dans și care ar putea înțelege sau poate înțeleg deja că nu numai berea și micii merită sărbătoriți, ci și cultura.
FITS, ești excentric și strălucitor, magic, dar și oglindă a realității. Ești energie în stare pură, neobosit, deși s-au scurs câțiva ani peste tine. Ești ca un bazar imens în care există de toate pentru toți, fără excepție. Ești glamour și rebel, serios și jucăuș, nonconformist și înțelept, toate în același timp. Uite, de dragul tău sper să se inventeze nemurirea în teatru, măcar la categoria festivaluri.
Rămâi cu bine, ne revedem în 49 de săptămâni, 2 zile, 18 ore, 45 de minute și 40 de secunde!
Print